Pisici dungaţi

Am plecat de mii de ori.

Şi doar tu primăvara.

Şi iar vară,şi iar eu.Şi eu şi eu şi...

Şi-atât.Şi-acum?

Şi-acum nimic.

Primăvara asta,plouă,ninge şi e soare.

Din tot,când totul doare,

Totul începe să zboare:gânduri în palma mea,

Mintea-mi în nori

Şi sufletul?Stă şi tace şi ascultă.

Anul trecut,pe vremea asta...

Eram departe.

Îmi simţeam mintea fugind.

Acum doi ani?

Eram eu.Şi eram noi.

Îmi simţeam sufletul.Era...

La mare.Pe-un dig albastru,cu valuri.

Şi-l iubeam.

Anemona despre Timp

" Mă simt brusc în acelaşi loc în care mă găseam anul trecut,în perioada în care vremea de afară era tot ca azi...Îmi amintesc dimineţi şi seri.Le retrăiesc,privind pe geam,răsăritul sau apusul.Mereu eu,mereu acelaşi ceai,mereu acelaşi ceas.Şi veşnica aşteptare ce mă surprindea,deşi o cunoşteam prea bine...

Azi,aceeaşi melodie nu mai e cum era.S-a schimbat.Parcă nu mai sună ca înainte,parcă..S-a stins.Sau poate am stins-o eu,în zile pline şi nopţi cu luni pătrate.Parcă azi,parcă mâine,parcă ieri.Care ieri?Ieri când m-am bucurat?Ieri când am plâns sau ieri când visam în neştire,când visu-mi era drog?

Dacă aş şti ieri ce nu ştiam azi,dacă zilele ar fi cum erau,poate Timpul nu s-ar mai grăbi.Poate,preţ de un vis,ar avea răbdare.Clemenţă în faţa unui gând senin ce poartă veri şi sori în surâsul ce cândva s-a pierdut. "

Anemona despre îndoială

Aş...N-aş?Poate..?

Nu m-am gândit niciodată cât de înduioşătoare şi totuşi înfricoşătoare poate fi îndoiala.Câtă indiferentă şi totodată cât calm ar putea aduce.Sau poate doar asta se vede dinăuntru?Că din afară pari o furtună perpetuă,rătăcită mai mult sau mai puţin în trecut,prezent,viitor sau perpetuul cotidian de care se pare că am fugi cu toţii?

În zori,mereu în zori,mă gândesc şi mă răzgândesc.Ai observat vreodată cât de clar ţi se pare că vezi anumite chestii?Treci zilnic pe acelaşi drum şi totuşi,abia azi îl VEZI.Sau l-ai tot văzut,dar PRIVIT niciodată.Oare aşa se întâmplă şi cu mine?Mă vezi sau mă priveşti?M-ai ascultat sau auzit?Doar vorbe au ajuns la tine sau şi înţelesuri?Interpretarea ta asupra mea,oare să se fi oprit ea mult mai răbdătoare asupra tehnicii de expresie decât asupra şirurilor de idei ce ţi le-am expus?

Deci,mă întreb eu,uneori:mă cunoşti sau mă ştii?Oare e valabil numai la tine,la cum mă percepi tu?Poate nici eu însămi nu aş putea răspunde complet sincer la întrebarea asta..Poate aş reuşi doar să amân,să învolburez posibilul răspuns,până la găsirea celui adevărat.Da,ce-i drept,e o fugă întreagă ce poate dura o viaţă,două,o sută.

Întrebarea ce mai rămâne fără răspuns acum este...Eşti dispus să fugi o viaţă întreagă?

Anemona

Anemona e tristă.Îi lipsesc jocurile mării pe nisipul viu.Trece timpul şi totuşi,nimic nu se schimbă.Orice singurătate devine,din păcate,tot mai mare,tot mai adâncă.Zilele trec,clipele trec şi cu ele şi visele.Abundenţa de vise,împlinite sau nu,se plăteşte întotdeauna cu un număr maxim de coşmaruri.Asta a constatat şi ea.Şi poate că va mai resimţi,mai devreme sau mai târziu cruda răzbunare a unei realităţi neiertătoare.Şi totuşi,când totul doare,oare ar mai putea durea ceva?

Mereu e loc şi de mai bine.Deci se poate presupune,cu teamă în suflet şi tremur în glas,că da.Oricând mai poate durea ceva.De obicei,ceva neaşteptat.

Când timpul stă în loc,durerea de ce nu stă şi ea?Şi dacă timpul fuge,de ce nu fuge şi ea?

Anemona vrea în ţările calde.Poate acolo,sub soarele cald şi blând,durerea se topeşte sub razele dulci.