Regulament

1)Sa astepti oricat
2)Sa astepti orice.
3)Sa nu-ti amintesti,in schimb,orice.Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
4)Sa nu numeri zilele
5)Nu uita ca asteptarea,oricare ar fi ea,e provizorie,chiar daca dureaza o viata.
6)Nu exista pustiu.Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim,singuri sau nu.
7)Indrazneste sa speri singur inainte sa te rogi.
8)Daca speri,nu recunoaste ca o faci din lipsa altei ocupatii.
9)Fii fericit ca iti apartii.Singuratatea e o tarfa care nu iti impute egoismul.
10)Aminteste-ti ca paradisul poate fi oriunde.
11)Zambeste cand te trezesti.
12)Razi cu fiecare ocazie.


13)Lasa balta ce ai citit.Le ai pe ale tale...Zambeste si mergi mai departe!

tot.

Am prins in palma o stea cazatoare.Am privit-o si nu mi-am putut opri un zambet.Am clipit,am tras aer in piept si i-am soptit.I-am cerut culori si pensule.Si o panza nesfarsita.Si o sansa.O infinita sansa dea zambi mereu.Am clipit si m-am trezit.Nu fusese decat un vis.Steaua mea cazatoare nu era altceva decat o efemerida..Mi-o dorisem,o avusesem si acum era undeva,in memoria-mi plina.Am intrebat soarele in acea dimineata de o zi senina.O picatura perfect rotunda mi-a patat fereastra.Imi primisem raspunsul?Tindeam sa cred ca da.A inceput sa ploua strasnic.Dupa cateva clipe petrecute in perdeaua de stropi am zarit schita unui curcubeu.Pe masura ce ploaia s-a intetit,plansa fusese gata.Un curcubeu de poveste impartea cerul in doua lumi.O lume gri si anosta,in care nimic nu e mai bun si nimic nu depaseste culoarea plata si fara viata.Si o alta lume,in care valuri de culori acopera pleoape inchise si schiteaza vise,picteaza sperante si umplu golurile triste.Orice lacrima devine acolo pata de culoare pentru o noua plansa.Orice zambet stins e improspatat de jocul de culori.
Ploaia s-a oprit acum.Cerul s-a inseninat,iar soarele a revenit,dupa scurta-i odihna dintre nori.Cele doua lumi?Au devenit una singura.Gasesti griuri colorate si nuante infloritoare. Randul tau.Foloseste-ti pensulele si paleta.Culori ai oriunde ai privi,la sfarsit,la inceput,la mijloc.Dar mai ales la sfarsit.Chiar acum.Tot ceea ce e in jurul tau a devenit o coala goala.Foloseste-o.N-o lasa sa piara in nuante de gri si alb.Picteaza-i zambete si soare.

Culori,culori,culori.

.TxT

"-Mi-e teamă..
-Ştiu.De cine este.
-Nu.De ochii albaştri.

Mă tem de doi ochi albaştri ce nu ştiu să mintă şi totuşi,pot doar minţi.Sunt zile ce par nopţi polare şi mă trimit în vis,la tine.Şi apoi,cu glas de înger,înapoi la parumul de liliac.
Am de jur împrejurul meu mii de licurici.Cu pensule.Nu ştiu de ce,de când sau pentru ce motiv...Dar am...Mi se pare că pe mine mă pictează.În culorile lor,în desenul lor.Cu pensula hotărâtă,îmi desenează frânturi de chip.Sunt un soare ce fuge de un nor.Sau însuşi norul ce timid pluteşte peste marea albastră ce aparţine doar îndrăgostiţilor.
Sunt zăpada.Sau poate doar un fulg.Oare poţi fi şi tu un fulg ca mine?
Te-aş mai dori ca atunci?De-ai fi o mare gri...Te-aş desena.Sau aş lăsa vântul să dărâme,una câte una,culorile peste pleoapele tale.Să îţi dea vise pătate cu şofran.
Plâng.Mi-au fost furate culorile.Şi nu mai reuşesc.Pictez doar griuri.Pale,cu mână fermă de bătrân povestitor al creioanelor colorate. "

Ceasul de scortisoara

Într-o oarecare seară,
Pare-mi-se aseară,
Am găsit un ceas de scorţişoară.
Nici prea dulce.
Nici amară.
Îmbrăcat în haine de gală,
Simpatic mai mult decât serios,
A zis că astăzi minte.

Şi are,dar n-are
Pentru că moare.
Serioasă,l-am întrebat
-Dar ce doare?
Ceasul meu,nici mic,nici mare,
Demn şi în picioare,
Strigă sus şi tare:
-Tu tot n-ai crescut mare...

Şi iarbă nu-i nici verde,
Şi nici multă,
Dar nu tace,nu tace,nu tace.
-Ba tace şi tace şi tace.
M-am învârtit,m-am răsucit.
Pazream un titirez,
Şi nu ştiam:iar delirez?

Ceasul meu de scorţişoară
A-nceput să moară
Mi-a trecut prin mâini,
Prin gânduri.
Şi mi-a lăsat în grabă mare,
Vorbe scumpe,rare:
-Secretul meu,al meu,al meu,
E gândul meu,


Sufletul tău.

Ea

Ea trece acum tăcută
Pare mută-n visarea ei
Dar toate gândurile,
Tot ce simte
Eu ştiam şi ieri,şi azi.
Am tăcut şi-am trecut mai departe.
I-am surâs în gândul meu,
Am păstrat privirea-i rece
În cutia lucrurilor sfinte.
N-a dormit şi totuşi
Nu e obosită.Azi.
Croieşte soare,lună şi stele
Din simţuri plate şi deşarte.

Era copilă şi-a crescut.
Nu ştie ce-nseamna trecut
Se-nchide în viitorul meu.
Ea ieri,eram eu.
Senină şi cu faţă pală,
Trecea Styxul în grabă,
Şi te striga.
Ţi-a întins mâna caldă,
Cu flori de măr şi portocală.
Dar tu n-ai simţit
Cum vălul te-a răpit...
Din Zeus,Adonis şi Făt-Frumosul ei,
Ai rămas doar...
Un parfum de scorţişoară
Pe doi obraji reci.
Şi ea a îndurat,a tot sperat.

A crescut mare
Şi de ieri,nu te-a mai visat.

Joc

O adiere de teama
Rasaritului.
Vine Omul Rosu,
Cu jocul scurt,al razelor
De soare crud.
Va alunga oare visele
Noptii mele de toamna?
Va pleca,desigur,
Fugind himera mea.
Cu pasi repezi de fecioara.

Si te gasesc aici.
"M-ai asteptat"
Vei spune tu.
Si vei imbratisa
Un soare galben,
Cu miros dulce-amarui.
Cu scortisoara visului de vara.

Omul Verde,omul Lunii.
Fuge printre ai Nordului vechi nori.
De zahar pictat,albastru.
Ascuns in pastile cu zambete;
Oare mai esti cel vechi?
De ieri,ca maine,ca acum o ora.
Vei fi si nu vei sti...

Daca un gand te minte,
Cu dulce-adevar pe buze?
Ma vei crede idol cu simtire?
Invinge-vei cu ratiune?
Daca un gand nu minte,
Singur nu-ti va ceda:te simte.

Tu,eu,noi sau ei.
Te lupti si pierzi.
Sunt voci,mute sau stridente.
...Te-aud razand.
Iar a venit noaptea.

Somn usor,Vis naiv cu cantec.

Sah

Picteaza zaruri pe pereti...
De salon nebun.
Pe o tabla de sah
Joc eu,pierd eu.
Joci tu,pierdem amandoi.
Un cal si un nebun.
Ocolesc Regina Noptii albe.
Sus,in turn,un Cavaler,
E-n doliu si indoliaza.
Indulceste lacrimi de nori
Si acreste zori de soare.

E gata.Remiza.
Zaci in seva florilor de iarna.
Fluturi negri lucesc in ganduri...
Gandesc in culori si clipe
De uitare.
Ma pierd in mine;
In nori si praf de stele,
Patate cu zambete de ieri.
Si zile de maine,
De mult uitate.

Primavara...cu tunete

Urasc senzatia asta...ma bucur si nu ma bucur.Ma bucur,dar pe de alta parte...ca intotdeauna,apar nori.Cu tunete si fulgere.De ce acum?De ce nu ieri?De ce azi,de ce nu maine?
Poate pana la urma...nu e decat o noapte.O noapte polara.Rece,lunga si seaca.Oare maine va fi tot asa?Oare va fi o zi lunga?Sau una mai scurta?
Hm...se spune ca mintea umana are capacitatea de a se inchide.."shutdown" si atat.Pentru protectie.Mi-ar placea sa stiu daca merge.E ciudat.Ce naiba?Ca doar nu inchizi o usa,o fereastra sau ceva de genul.Nu?Poate ma insel.
Cat inseamna 4 luni?Cate poti face in timpul asta?Oare cat poti trai,muri si visa?De cate ori poti sa cazi in patru luni?
Ce inseamna de fapt un an,sase luni...?Ce e Timpul?Uneori e cea mai dulce amintire...Alteori,pare cel mai mare dusman.

Hm,dar poate ca si de data asta...Totul e relativ...

Clopotel

Nu sunt cum sunt
Cand tu ma vezi.
Ci sunt cum sunt
Cand nu ma vezi.

Nu sunt cand ma auzi,
Ci sunt cand simti,cand minti.

Nu sunt cum sunt
Cand tu ma vrei
Ci sunt cum sunt
Cand ma visezi.

Habar nu stiu

A venit.In sfarsit.Acea vara pe care o tot invocam de atatea ori pe zi...Cred ca as fi ajuns sa ii soptesc numele mai des decat as fi respirat.Am privit pe geam de dimineata cum cerul se umfla si isi acopera obrazul cu salul cenusiu al ploii.Am zambit si m-am lasat in valul dormitarii.Si m-am trezit visand cu ochii intredeschisi,genele-mi devenisera un ecran.Ce film am vazut?O productie veche,de vara.In reluare,desigur.Parca m-as intreba "de ce".Dar pe de alta parte parca nu m-as obosi.Unde au fugit toate chipurile pe care le priveam zile intregi si pe care le ascultam povestind vrute si nevrute,dar mai ales tacand si soptindu-mi aventuri cu miros de scortisoare si cirese.
Mi-e dor si nu stiu.De ce,de cine,de cand..
Poate mi-e dor de umbra unui inel pe o fila a cartii ce o iubesc.De o papadie intr-o zi cu soare.De un clopotel ce s-a plimbat prin Sinaia.

Sincer

Cred ca asta va fi una din cele mai sincere chestii pe care le scriu aici,daca nu chiar singura.Ultima?Nu stiu.Si poate ca nici nu ar avea vreun sens sa aflu,cel putin nu acum.De astazi,ma declar...avion verde.Nu stiu cine eram sau cine am devenit.Cred ca inca nu am devenit nimic.Inca am ramas la stadiul de fulg de papadie.Sunt si...nu sunt.Ma vezi razand in hohote si in mine insami nu imi ajung lacrimile.Plang si undeva,simt cum rasare un suras de copil. Timpul schimba omul,oricine ar fi.nu il schimba.il pune pe un titirez,il ameteste bine,pana cand nordul si sudul coincid.pana cand constiinta devine suflet si sufletul se pierde.si atunci fizica nu moare.ci duce la ardere.si apoi,intr-o dimineata in care ploua,te trezesti scrum,pe filele unei carti pe care poaate ai citit-o.Si atunci,tocmai de-asta...poate ca la un moment dat voi scrie cu cerneala invizibila pe acele foi ca in sfarsit am ceva ce nu pot pierde.Ce nu imi permit sa pierd.Ceva ce in sfarsit voi iubi.Dar poate ca tocmai atunci,cand florile se vor ofili,pana se va fi uscat cerneala,acel ceva,acel cineva,isi va fi vandut sufletul Timpului si ma va fi pierdut.

Departe

"Departe de sani,de sex,de mov,de sarut,albastru Beirut"
In sfarsit vine vara.E aici,o simt cum imi da tarcoale.Se plimba in jurul meu si prin capul meu.Imi joaca feste is ma cheama la 100 de mile prin gand.Ma simt ca si cand m-as juca de ceva vreme cu focul.Cu focul care nu ma arde,ci doar ma incalzeste putin,cat sa mai vreau.Cat sa mai cer.Cat sa cad,sa ma pierd,sa il chem,sa il strig si sa nu vina.Sa cad iar,sa plutesc pana jos.Sa se rupa coarda si atunci sa zbor.Am nevoie de o clipa.Sau de mai putin.Nu se stie niciodata....Soare si ninsoare calda de primavara.Ceva se rupe.Si se intampla in tine,in visele si clipele tale.Vreau un oras nou.Sau un oras vechi de care sa ma indragostesc iar.
Vreau inapoi la Sinaia,sa ma simt adult si sa fiu iar copil.pababibam.
Vreau sa ma plimb pe langa Peles si sa ma sperii brusc de un caine ce se aseamana cu o vulpe,caine care se furiseaza tiptil dorind putina atentie si poate si ceva bun.Vreau sa mananc inghetata in parc.Sa inspir si sa fiu high.Sa ma plimb sub raze de soare ca si cand as merge pe ele,cu ele.Sa ma minunez de cat de mica e de fapt gara din Sinaia.Sa nu vreau sa plec.Sa vreau sa ascult secretele fiecarei alei,fiecarei stradute ce ascunde povesti cu domnite imbujorate,clovni si copii mici.