Oops

Bunica e vopsită în mov,

dar tot eu am îmbătrânit.

Stau într-un bar şi fumez,inspir adânc

Am pierdut un şerveţel pătat de pix

Şi m-am gândit la tine.

La ratatul de ieri care va rata şi mâine.

Tot timpul numai tu şi numai eu.

Iar mă?A scuti e un verb.

Poate-ar fi bine să îl înveţi şi tu.

Mai lasă basmele,poveştile şi visele blonde.

M-am săturat.Vreau cafea şi-un gin.

A,şi dă-mi şi mie un foc,te rog!

Done

When dreams crumble,it’s when walls rumble

I hear those voices long lost,

And fear gold turns into dust.

Awake at midnight is when I need you.

Asleep by dawn is when I think,

Perhaps I know you.

Whenever you call,I feel there’s nothing more.

And nothing less than hope.

Hello is when I see you,hear you.

And when you go,I always seem to stay.

A fools’ choice is to run away,into the night.

A madman’s choice is here and now,

To take a final bow,

And say farewell.

At last,the dawn breaks with “good-bye”

Although I try to set it free,

My dreams and fears stay still,with me.

Vreau.Vreau?

Vreau să-mi pictezi nori.

Desenează-mi maci,lalele şi culori.

Poţi să-mi pictezi vise,somn şi clipe.

Dar nu vreau..

Voiam,nu vreau,n-o să

mai vreau picturi de praf...

Vreau să ştiu,să te-aud

Dar nu vorbeşti.Şi spui,şi scrii şi strigi.

Ziua,când pisicile

dispar cu stelele şi sburatorii,

Ai să mă minţi.Şi-ai să

mă iubeşti în vis.

Ca şi când m-ai şti.

Ca şi când m-ai dori.

Ca şi când şi ieri...

ţi-aş fi zâmbit

Portret cu pere

Aseară,din grâu mi-a

răsărit o pară.

Dulce,minunată,fabuloasă.

Doar că mie nu-mi plac -

Sunt ca tine:

Egoiste:eu,eu,eu,tot eu.

Triste:vai,of,au,am plâns..

Rele şi reci,ca ploaia când

te doare şi-ţi doreşti.

Când muşti din pară,e ca tine:

Te înşală mirosul,te-alintă,te îmbie..

Şi cât ai clipi,a dispărut.

Şi-n zorii galbeni,

Tot singur,amăgit şi

TU rămâi.

Un prost care-a iubit o pară.

Şi-apoi,cum să-mi placă perele,

păcătoasele,relele?

Clopotel

Du-te fuga-n

zori albaştri.

Şi fugi pe norii verzi.

Ţi-am cerut o bicicletă mov

Mov ca noaptea,ca ursii,ca stelele.

Ca sudul de sus şi

nordul de jos.

Ţi-am cerut păpădii

Şi maci şi rai.

Azi,nu-mi plac.Deloc

ochii albaştri.Să nu-i văd!

Sunt mari şi mici şi grei

Şi parcă,parcă m-ar durea...

Că nu sunt ai mei..

Papadie de plumb

Sunt cinci culori
pierdute in cinci sori.
cu sapte fiinte
si nefiinte rupte-n rai cu gand de ieri
si flori in mai sau ianuarfemartie.
si iar eu si eu si tu.erai pe-aici
uitat in jur de jos in sus.
la mine ploua rar.
la tine des si cu acid.
ai vazut papadia
turnata in otel?
imbracata in plumb si scrisa-n somn?

Cafea

Var de cărămidă neagră

pe-ochi albaştri-n soare.

Cu cafeaua caldă,aburindă,

Azi privesc în urmă

şi-nainte visez la curajul de mâine.

Iar nu ştiu,şi uit şi plâng.

Râzând în cer adânc de-apus amar

Te uit în zâmbete de domniţe..

Isr sunt clovni pe strada întinsă

Cu colb de zâne şi suspine.

Glume triste astăzi spune-mi.

Câte ceşti de cafea ai în urmă?

De m-ai privi în ceaiul negru

M-ai găsi visând culori,eu iar

Fug de fum,în zăpada roşie.

Şi iar mă tem

Şi ştiu şi n-am aflat încă

De m-ai iubit sau m-ai uitat.

Azi,ziua de ieri apune.

Cred că ceasul e de vină,

Nu ştiu,dar se pare că a stat.

Azi,clovni fug în zarea-nchisa.

Plâng la tine în palmă şi azi ştiu:

Ai ascuns cenuşă de cetăţi la mine-n gând..

Castel de nisip

Astăzi zidesc castelul de nisip.

Nu îl pot dărâma,nu am curaj..

Dar îl pot îngropa

în clipe apuse şi sori înecaţi de mare.

Într-un vertij total de negru şi albastru

m-am pierdut.

Nu ştiu

Nu pot

Nu am.

Doar visez.

Şi cad şi pic.

De sus şi de mai sus.

Tremur şi mi-e frig.

Dar tot cad

din frică în coşmar şi-amar.

Eram.Nu mai am nimic

din ce simţeam.

Şi fug,şi plec,şi

Stau.

Ploaia

Aş vrea să mă dezleg de tot.

De două vorbe pe-o oglindă veche.

Spartă.

Ieri am stat.Sau am fugit.

O zi pe rând va fi totul.

Atunci când plouă,plouă şi în mine.

Atunci când plouă,în mine e senin.

Atunci când apare curcubeul,

Simt că trăiesc.Degeaba.

Când fug,nu pot să stau.

Îmi lipsesc răbdarea,calmul şi căldura

de dinaintea furtunii.

Las ploaia să cadă,să curgă

de jos în sus.

Dar numai pentru mine.

Pentru soarele ce îl iubesc

atunci când iese din mare.

Text.octombrie luni

Tu ştii de câte ori...
Am adunat în suflet nori..?
Fărâme de zăpadă în apusul rece.
Cu vise de veri iubite dimineaţa.
Atunci eram şi erai...?
Ştiam,zâmbeam,citeam
poveşti în gând de nou călător.
Iubeam.Cu tot întregul
şi eram pe jumătate eu..
am rămas,sunt aici,am apus..
Un zâmbet trist,răpus de-un vis.
Amar de noapte cade ziua,
Cu himere mari şi multe,
Într-un bizar du-te vino
de durere şi plăcere

Verde-nseamna stai,Rosu-nseamna mergi

Intr-o oarecare vara,intr-o oarecare seara,intr-un oarecare-oras..sub un oarecare pat...Eram eu.Si ma ascundeam de mine.
nu vreau sa ma gandesc.nu vreau sa ajung sa evoc tot ce era candva demult aici.pentru ca nu mai e.si nici nu va mai fi.deci de ce sa ma intorc inapoi?de ce sa nu pasesc inainte?si o mie de trepte de-ar fi...ar fi mai usor de urcat decat sa mai raman aici...sa ma simt in pustiu...sa am numai vant si ploaie in suflet...sa nu pot sa fac nimic..sa aud ca pot,dar sa nu pot schimba nimic...oricat de mic ar fi acel nimic..Chiar si cel mai mic nimic,cel mai ascuns..daca e al meu..si il stiu al meu...al meu va ramane mereu.
nu vreau.daca nu e acum si aici,mai bine nu e...viitorul nu incepe maine..viitorul incepe din secunda in care clipesti...cand totul pare nou si tii totul in mana...
vreau totul.acum.nu maine.nu ieri.vreau si am nevoie de tot.de la mine,de la tine si de la lumea intreaga..vreau o luna patrata...vreau vise cu miros de mare..si cu ceaiuri dulci de scortisoara,pe plaja incinsa de soare..
Vreau vise de copil si cosmaruri de tanar aflat la un inceput de drum..
vreau flori de mai si furtuni vara....sa taie aerul prea incins...
VREAU TOTUL........

Si totusi..

"Si daca nu vreau?si daca nu pot?daca tot ce cred,ce mi-am dorit e acum undeva departe?Daca voi avea de ales intre rau si mai rau?De ce am in creier nord?De ce-am in suflet sud?"
Imi rasuna si acum vorbele ei in minte..Inainte de a tranti usa in spatele ei..Au trecut zile si nopti,ani si secole de cand stau aici...De cand ma uit inainte si nu vad decat ce a fost..decat ce mi-a fost luat si nu am stiut..
Inca privesc pe oglinda si nu vad decat doi ochi albastri ce imi desenau mari,deserturi si vise de scortisoara amara pe pleoape..Nu vad decat vise de copii...Desene de creta pe ciment..
Si acum ploua.Si iar ploua..Ploua de parca timpul a stat..A uitat sa treaca mai departe..nu mai stie sa paseasca decat cel mult...inapoi.
Asta si sa se invarta in cerc...In cercul care incepe din ce in ce mai mult sa se stranga in jurul meu..sa imi lase plamanii fara aer si sufletul fara vise..
Ma cerne si ma chinuie...ma lasa fara speranta.Si fara ziua de maine..Nu mi-a lasat decat serile apuse,dupa care nici sa plang nu mai pot..Ca nu mai am cum si nici putere...

o stea...si ceva

Am prins in palma o stea cazatoare.Am privit-o si nu mi-am putut opri un zambet.Am clipit,am tras aer in piept si i-am soptit.I-am cerut culori si pensule.Si o panza nesfarsita.Si o sansa.O infinita sansa dea zambi mereu.Am clipit si m-am trezit.Nu fusese decat un vis.Steaua mea cazatoare nu era altceva decat o efemerida..Mi-o dorisem,o avusesem si acum era undeva,in memoria-mi plina.Am intrebat soarele in acea dimineata de o zi senina.O picatura perfect rotunda mi-a patat fereastra.Imi primisem raspunsul?Tindeam sa cred ca da.A inceput sa ploua strasnic.Dupa cateva clipe petrecute in perdeaua de stropi am zarit schita unui curcubeu.Pe masura ce ploaia s-a intetit,plansa fusese gata.Un curcubeu de poveste impartea cerul in doua lumi.O lume gri si anosta,in care nimic nu e mai bun si nimic nu depaseste culoarea plata si fara viata.Si o alta lume,in care valuri de culori acopera pleoape inchise si schiteaza vise,picteaza sperante si umplu golurile triste.Orice lacrima devine acolo pata de culoare pentru o noua plansa.Orice zambet stins e improspatat de jocul de culori.
Ploaia s-a oprit acum.Cerul s-a inseninat,iar soarele a revenit,dupa scurta-i odihna dintre nori.Cele doua lumi?Au devenit una singura.Gasesti griuri colorate si nuante infloritoare. Randul tau.Foloseste-ti pensulele si paleta.Culori ai oriunde ai privi,la sfarsit,la inceput,la mijloc.Dar mai ales la sfarsit.Chiar acum.Tot ceea ce e in jurul tau a devenit o coala goala.Foloseste-o.N-o lasa sa piara in nuante de gri si alb.Picteaza-i zambete si soare.

Culori,culori,culori.

Ea

Undeva intr-un oarecare parc din acest vast si trist oras,exista o movila.Se spune ca ar fi o zona mai speciala,a sufletelor demult pierdute in neantul nepasarii si al viselor uitate,spalate de ploi de argint.Acolo,totul pare inchis.Te simti prins in capcana,intr-un glob de cristal din care nu poti sa scapi,dar nici nu vrei.De acolo,totul are alta rezonanta.Inclusiv vocile tale interioare.Desi nu ai oglinzi,te vezi mai bine ca oricand.Si poate mai altfel ca oricand.Mai viu,mai tu,mai prezent ca oricand.Si in primul rand,mai al tau ca niciodata.Acolo,nu mai ai teama de trecut.Ci doar speranta pentru viitor.Pentru unul pe care il vezi clar,cu monoclul curajului,colorat si vesel,exact cum ti l-ai dorit de cand ai inteles ideea de "viitor".
Acolo,intr-o oarecare seara de mai,am cunoscut-o pe Ea.O zapacita si jumatate,venita parca in totalitate de pe alta planeta,de pe planeta in care poti face orice.Atat timp cat crezi in tine si in ceea ce iti doresti.Acolo,nu exista nu vreau,nu pot,nu stiu,nu sunt capabil,etc.Acolo exista doar ambitie,curajul de a incerca si de a te lupta cu tine insuti,de a te depasi.Daca nu esti mai bun ca tine insuti,degeaba esti mai bun ca cei din jur...Nu la ei te raportezi dimineata cand te privesti in oglinda.
Singurul ax la care trebuie sa fii atent,esti tu.Doar tu,indiferent cine esti,cum esti,de unde ai plecat sau unde vrei sa ajungi.

Morala?
Un prieten nou nu strica niciodata.Mai ales atunci cand te ambitioneaza si iti face bine.

Timp

Ce inseamna Timpul?Este timpul doar acel lucru prin care masuram viata,zambetele,lacrimile si somnul?
Este timpul oare si un suprapersonaj pierdut in cotidian?Nu apare el si dispare dupa bunu-i plac? Candva,Timpul parea un drum fenomenal de lung.Si viata insasi un lucru continuu.Cat inseamna o clipa?Mai stii?
Incep sa constat ca Timpul isi face jocul singur...Dupa vaste reguli,de cele mai multe ori,cunoscute doar de el si stiute -ironic -mult mai tarziu de catre noi,muritorii de rand.Nu ma refer la acei Imuni asupra carora nimeni si nimic nu are nici un efect..Ci la cei pentru care prima raza de soare de dimineata inseamna un prim zambet.
Jocul Timpului?Sadic si totodata simpatic..Cred.Timpul sta cand ai nevoie de el.Si fuge cu entuziasmul unui copil ce alearga dupa un vis.Cat de lungi au parut clipele in care nu faceai decat sa astepti...sa te gandesti la minutele care vor urma?Cat de scurte au parut momentele in care radeai cu lacrimi,cand era vara,cand ningea?
Reversul medaliei?Desigur,nici nu se putea fara...De cate ori te-ai prevalat de faptul ca..."eee timp"?De cate ori ai subestimat durata unei clipe?
Complicat...
Timpul meu?Timpul nu e al meu.Imi este uneori amic si ne intelegem.Alteori...ne mai ciondanim.De obicei ajungem la un compromis.Doar uneori.In rest?
C'est la vie.Dormi,te trezesti,muncesti,poate si razi,mai stai,apoi...ZzzZzzZ,nu-i asa?
Ma apuc de pictat.

Regulament

1)Sa astepti oricat
2)Sa astepti orice.
3)Sa nu-ti amintesti,in schimb,orice.Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
4)Sa nu numeri zilele
5)Nu uita ca asteptarea,oricare ar fi ea,e provizorie,chiar daca dureaza o viata.
6)Nu exista pustiu.Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim,singuri sau nu.
7)Indrazneste sa speri singur inainte sa te rogi.
8)Daca speri,nu recunoaste ca o faci din lipsa altei ocupatii.
9)Fii fericit ca iti apartii.Singuratatea e o tarfa care nu iti impute egoismul.
10)Aminteste-ti ca paradisul poate fi oriunde.
11)Zambeste cand te trezesti.
12)Razi cu fiecare ocazie.


13)Lasa balta ce ai citit.Le ai pe ale tale...Zambeste si mergi mai departe!

tot.

Am prins in palma o stea cazatoare.Am privit-o si nu mi-am putut opri un zambet.Am clipit,am tras aer in piept si i-am soptit.I-am cerut culori si pensule.Si o panza nesfarsita.Si o sansa.O infinita sansa dea zambi mereu.Am clipit si m-am trezit.Nu fusese decat un vis.Steaua mea cazatoare nu era altceva decat o efemerida..Mi-o dorisem,o avusesem si acum era undeva,in memoria-mi plina.Am intrebat soarele in acea dimineata de o zi senina.O picatura perfect rotunda mi-a patat fereastra.Imi primisem raspunsul?Tindeam sa cred ca da.A inceput sa ploua strasnic.Dupa cateva clipe petrecute in perdeaua de stropi am zarit schita unui curcubeu.Pe masura ce ploaia s-a intetit,plansa fusese gata.Un curcubeu de poveste impartea cerul in doua lumi.O lume gri si anosta,in care nimic nu e mai bun si nimic nu depaseste culoarea plata si fara viata.Si o alta lume,in care valuri de culori acopera pleoape inchise si schiteaza vise,picteaza sperante si umplu golurile triste.Orice lacrima devine acolo pata de culoare pentru o noua plansa.Orice zambet stins e improspatat de jocul de culori.
Ploaia s-a oprit acum.Cerul s-a inseninat,iar soarele a revenit,dupa scurta-i odihna dintre nori.Cele doua lumi?Au devenit una singura.Gasesti griuri colorate si nuante infloritoare. Randul tau.Foloseste-ti pensulele si paleta.Culori ai oriunde ai privi,la sfarsit,la inceput,la mijloc.Dar mai ales la sfarsit.Chiar acum.Tot ceea ce e in jurul tau a devenit o coala goala.Foloseste-o.N-o lasa sa piara in nuante de gri si alb.Picteaza-i zambete si soare.

Culori,culori,culori.

.TxT

"-Mi-e teamă..
-Ştiu.De cine este.
-Nu.De ochii albaştri.

Mă tem de doi ochi albaştri ce nu ştiu să mintă şi totuşi,pot doar minţi.Sunt zile ce par nopţi polare şi mă trimit în vis,la tine.Şi apoi,cu glas de înger,înapoi la parumul de liliac.
Am de jur împrejurul meu mii de licurici.Cu pensule.Nu ştiu de ce,de când sau pentru ce motiv...Dar am...Mi se pare că pe mine mă pictează.În culorile lor,în desenul lor.Cu pensula hotărâtă,îmi desenează frânturi de chip.Sunt un soare ce fuge de un nor.Sau însuşi norul ce timid pluteşte peste marea albastră ce aparţine doar îndrăgostiţilor.
Sunt zăpada.Sau poate doar un fulg.Oare poţi fi şi tu un fulg ca mine?
Te-aş mai dori ca atunci?De-ai fi o mare gri...Te-aş desena.Sau aş lăsa vântul să dărâme,una câte una,culorile peste pleoapele tale.Să îţi dea vise pătate cu şofran.
Plâng.Mi-au fost furate culorile.Şi nu mai reuşesc.Pictez doar griuri.Pale,cu mână fermă de bătrân povestitor al creioanelor colorate. "

Ceasul de scortisoara

Într-o oarecare seară,
Pare-mi-se aseară,
Am găsit un ceas de scorţişoară.
Nici prea dulce.
Nici amară.
Îmbrăcat în haine de gală,
Simpatic mai mult decât serios,
A zis că astăzi minte.

Şi are,dar n-are
Pentru că moare.
Serioasă,l-am întrebat
-Dar ce doare?
Ceasul meu,nici mic,nici mare,
Demn şi în picioare,
Strigă sus şi tare:
-Tu tot n-ai crescut mare...

Şi iarbă nu-i nici verde,
Şi nici multă,
Dar nu tace,nu tace,nu tace.
-Ba tace şi tace şi tace.
M-am învârtit,m-am răsucit.
Pazream un titirez,
Şi nu ştiam:iar delirez?

Ceasul meu de scorţişoară
A-nceput să moară
Mi-a trecut prin mâini,
Prin gânduri.
Şi mi-a lăsat în grabă mare,
Vorbe scumpe,rare:
-Secretul meu,al meu,al meu,
E gândul meu,


Sufletul tău.

Ea

Ea trece acum tăcută
Pare mută-n visarea ei
Dar toate gândurile,
Tot ce simte
Eu ştiam şi ieri,şi azi.
Am tăcut şi-am trecut mai departe.
I-am surâs în gândul meu,
Am păstrat privirea-i rece
În cutia lucrurilor sfinte.
N-a dormit şi totuşi
Nu e obosită.Azi.
Croieşte soare,lună şi stele
Din simţuri plate şi deşarte.

Era copilă şi-a crescut.
Nu ştie ce-nseamna trecut
Se-nchide în viitorul meu.
Ea ieri,eram eu.
Senină şi cu faţă pală,
Trecea Styxul în grabă,
Şi te striga.
Ţi-a întins mâna caldă,
Cu flori de măr şi portocală.
Dar tu n-ai simţit
Cum vălul te-a răpit...
Din Zeus,Adonis şi Făt-Frumosul ei,
Ai rămas doar...
Un parfum de scorţişoară
Pe doi obraji reci.
Şi ea a îndurat,a tot sperat.

A crescut mare
Şi de ieri,nu te-a mai visat.