Regulament

1)Sa astepti oricat
2)Sa astepti orice.
3)Sa nu-ti amintesti,in schimb,orice.Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
4)Sa nu numeri zilele
5)Nu uita ca asteptarea,oricare ar fi ea,e provizorie,chiar daca dureaza o viata.
6)Nu exista pustiu.Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim,singuri sau nu.
7)Indrazneste sa speri singur inainte sa te rogi.
8)Daca speri,nu recunoaste ca o faci din lipsa altei ocupatii.
9)Fii fericit ca iti apartii.Singuratatea e o tarfa care nu iti impute egoismul.
10)Aminteste-ti ca paradisul poate fi oriunde.
11)Zambeste cand te trezesti.
12)Razi cu fiecare ocazie.


13)Lasa balta ce ai citit.Le ai pe ale tale...Zambeste si mergi mai departe!

tot.

Am prins in palma o stea cazatoare.Am privit-o si nu mi-am putut opri un zambet.Am clipit,am tras aer in piept si i-am soptit.I-am cerut culori si pensule.Si o panza nesfarsita.Si o sansa.O infinita sansa dea zambi mereu.Am clipit si m-am trezit.Nu fusese decat un vis.Steaua mea cazatoare nu era altceva decat o efemerida..Mi-o dorisem,o avusesem si acum era undeva,in memoria-mi plina.Am intrebat soarele in acea dimineata de o zi senina.O picatura perfect rotunda mi-a patat fereastra.Imi primisem raspunsul?Tindeam sa cred ca da.A inceput sa ploua strasnic.Dupa cateva clipe petrecute in perdeaua de stropi am zarit schita unui curcubeu.Pe masura ce ploaia s-a intetit,plansa fusese gata.Un curcubeu de poveste impartea cerul in doua lumi.O lume gri si anosta,in care nimic nu e mai bun si nimic nu depaseste culoarea plata si fara viata.Si o alta lume,in care valuri de culori acopera pleoape inchise si schiteaza vise,picteaza sperante si umplu golurile triste.Orice lacrima devine acolo pata de culoare pentru o noua plansa.Orice zambet stins e improspatat de jocul de culori.
Ploaia s-a oprit acum.Cerul s-a inseninat,iar soarele a revenit,dupa scurta-i odihna dintre nori.Cele doua lumi?Au devenit una singura.Gasesti griuri colorate si nuante infloritoare. Randul tau.Foloseste-ti pensulele si paleta.Culori ai oriunde ai privi,la sfarsit,la inceput,la mijloc.Dar mai ales la sfarsit.Chiar acum.Tot ceea ce e in jurul tau a devenit o coala goala.Foloseste-o.N-o lasa sa piara in nuante de gri si alb.Picteaza-i zambete si soare.

Culori,culori,culori.

Fug.Platesti tu?

Am obosit.M-am saturat de camera mea care miroase a iarna.Am nevoie de un cort.De o mare albastra,presarata cu stele.Vreau cantece pe nisip...
Vreau sa fug din Bucuresti.
Vii?

.TxT

"-Mi-e teamă..
-Ştiu.De cine este.
-Nu.De ochii albaştri.

Mă tem de doi ochi albaştri ce nu ştiu să mintă şi totuşi,pot doar minţi.Sunt zile ce par nopţi polare şi mă trimit în vis,la tine.Şi apoi,cu glas de înger,înapoi la parumul de liliac.
Am de jur împrejurul meu mii de licurici.Cu pensule.Nu ştiu de ce,de când sau pentru ce motiv...Dar am...Mi se pare că pe mine mă pictează.În culorile lor,în desenul lor.Cu pensula hotărâtă,îmi desenează frânturi de chip.Sunt un soare ce fuge de un nor.Sau însuşi norul ce timid pluteşte peste marea albastră ce aparţine doar îndrăgostiţilor.
Sunt zăpada.Sau poate doar un fulg.Oare poţi fi şi tu un fulg ca mine?
Te-aş mai dori ca atunci?De-ai fi o mare gri...Te-aş desena.Sau aş lăsa vântul să dărâme,una câte una,culorile peste pleoapele tale.Să îţi dea vise pătate cu şofran.
Plâng.Mi-au fost furate culorile.Şi nu mai reuşesc.Pictez doar griuri.Pale,cu mână fermă de bătrân povestitor al creioanelor colorate. "

Ceasul de scortisoara

Într-o oarecare seară,
Pare-mi-se aseară,
Am găsit un ceas de scorţişoară.
Nici prea dulce.
Nici amară.
Îmbrăcat în haine de gală,
Simpatic mai mult decât serios,
A zis că astăzi minte.

Şi are,dar n-are
Pentru că moare.
Serioasă,l-am întrebat
-Dar ce doare?
Ceasul meu,nici mic,nici mare,
Demn şi în picioare,
Strigă sus şi tare:
-Tu tot n-ai crescut mare...

Şi iarbă nu-i nici verde,
Şi nici multă,
Dar nu tace,nu tace,nu tace.
-Ba tace şi tace şi tace.
M-am învârtit,m-am răsucit.
Pazream un titirez,
Şi nu ştiam:iar delirez?

Ceasul meu de scorţişoară
A-nceput să moară
Mi-a trecut prin mâini,
Prin gânduri.
Şi mi-a lăsat în grabă mare,
Vorbe scumpe,rare:
-Secretul meu,al meu,al meu,
E gândul meu,


Sufletul tău.

Ea

Ea trece acum tăcută
Pare mută-n visarea ei
Dar toate gândurile,
Tot ce simte
Eu ştiam şi ieri,şi azi.
Am tăcut şi-am trecut mai departe.
I-am surâs în gândul meu,
Am păstrat privirea-i rece
În cutia lucrurilor sfinte.
N-a dormit şi totuşi
Nu e obosită.Azi.
Croieşte soare,lună şi stele
Din simţuri plate şi deşarte.

Era copilă şi-a crescut.
Nu ştie ce-nseamna trecut
Se-nchide în viitorul meu.
Ea ieri,eram eu.
Senină şi cu faţă pală,
Trecea Styxul în grabă,
Şi te striga.
Ţi-a întins mâna caldă,
Cu flori de măr şi portocală.
Dar tu n-ai simţit
Cum vălul te-a răpit...
Din Zeus,Adonis şi Făt-Frumosul ei,
Ai rămas doar...
Un parfum de scorţişoară
Pe doi obraji reci.
Şi ea a îndurat,a tot sperat.

A crescut mare
Şi de ieri,nu te-a mai visat.

Joc

O adiere de teama
Rasaritului.
Vine Omul Rosu,
Cu jocul scurt,al razelor
De soare crud.
Va alunga oare visele
Noptii mele de toamna?
Va pleca,desigur,
Fugind himera mea.
Cu pasi repezi de fecioara.

Si te gasesc aici.
"M-ai asteptat"
Vei spune tu.
Si vei imbratisa
Un soare galben,
Cu miros dulce-amarui.
Cu scortisoara visului de vara.

Omul Verde,omul Lunii.
Fuge printre ai Nordului vechi nori.
De zahar pictat,albastru.
Ascuns in pastile cu zambete;
Oare mai esti cel vechi?
De ieri,ca maine,ca acum o ora.
Vei fi si nu vei sti...

Daca un gand te minte,
Cu dulce-adevar pe buze?
Ma vei crede idol cu simtire?
Invinge-vei cu ratiune?
Daca un gand nu minte,
Singur nu-ti va ceda:te simte.

Tu,eu,noi sau ei.
Te lupti si pierzi.
Sunt voci,mute sau stridente.
...Te-aud razand.
Iar a venit noaptea.

Somn usor,Vis naiv cu cantec.