Nimic

Ură,milă şi dispreţ.
Toate comprimate,fac al vieţii preţ.
Datorat de toţi,în fata cerului înalt.
Sufăr,urlu şi ţip.
Trăiesc în lumea surzilor şi scrisul nu m-ajută.
Sunt ca şi inexistent,reflect lumina şi...
Şi ei nici nu ma percep.

Sunt pierdut în oceanul de furie şi dispreţ,ce se revarsă
Din ce în ce mai des.
Mă simt înecat.
Şi cufundat în stres,teamă şi neputinţă
Ce mă înghite ca nisipul mişcător,
Inamicul ne-nvins al lumii soarelui.
Nici trişatul nu îmi foloseste la nimic.

Astăzi,acum,doar fuga e soluţia.
Ar fi,dacă aş avea şi un refugiu.
Dar in lumea-n care orice...
Refugiul devine închisoare
Şi victima - călău,
Unde mai poţi fugi?
Oare mai are rost?

Scăparea...pare fără sens
Şi sfârşit.
Fără un paradis al meu...
Totul e pierdut.
În mine şi din mine.

Sunt un vulcan de tunete şi fulgere
Creat în timp,
Într-unul scurt...
Pe un drum abrupt :
Am ajuns ce îmi doream.
Şi ce nu sufeream
Un om fără suflet...
Fără un suflet chinuit în timp şi spaţiu

Naşterea,o minune a vieţii.
Acum,o regret.
Şi mă regret.
Dar timpul nu îmi este aproape.
Deşi mă scurg,încep a muri,şoaptă cu şoaptă
În paşilor celor din jur,
Pierduţi în amurg.

Ultima picătură
Zace nestinsă in adancuri.
Sfârşitul va veni,
Dar nu din ei:
Din mine,cu raţiune
Şi recunoştinţă.
Voi fi un afiş pe un perete
Al triştilor pasageri ai lumii.
Vii, dar moarte.

Nu vreau să mă regăsesc.
Atunci , voi fi pierdut.
Regăsit,suferinţa-şi...
Va face cale-n calea mea.
Vom deveni iar...
Unul.

Voi fi gol,pustiit.
Dar continuu.
Asemeni timpului.
Ce prin faţa ochilor îmi trece.
Neuitat.
Şi de uitat.

Dorinţele-mi,ca fulgii de nea
Au apus în noroiul oraşului
Damnaţilor.
Durerea ce-o inspir
Îmi umple plămânii
De un gol amar.

Parfumul zorilor...
Al norilor, aduce zile bune.
Cu tristeţi mai adânci si mai usturătoare.
Trecutul,ieri mult urât,
Azi îl voi plânge,amar şi cu iubire-n lacrimi.