Candva,intr-un oras departat al mintii zeificate,intr-o noapte amara cu gust de pelin si miros de scortisoara, s-a nascut Ea.Constiinta umana.A cazut asemenea unui meteorit in mijlocul junglei de ganduri,intr-un haos al sinelui si eului.A aterizat,s-a scuturat de praful adunat in timpul calatoriei si s-a prezentat frumos.Si-a lepadat hainele ponosite si inca arzande,lasandu-si pelerina alba la iveala,in vazul tuturor.In mana stanga,tinea o mica floare.Un mac.In mana dreapta,o floare de mar.Cu niste cuvinte alambicate,a explicat in decursul a cateva secunde toata istoria celor doua flori.Pe masura ce povestea,atat una,cat si cealalta, se uscau,se ofileau si isi pierdeau petalele,renascand apoi,ca intr-un joc extrem de simplu despre ciclul vietii.Al vietii mentale.
Dupa discursu-i intortocheat,impreunandu-si mainile,ca cele doua flori sa devina una,a disparut.
Nimeni n-o mai vedea,dar simtea parfumul celor doua flori,inconjurandu-i,disimuland intr-o vastitate de arome menite sa le insele simturile.
Miros de fum,de hartie arzanda.Cu aroma de menta,vanilie si scortisoara.Cu ajutorul Norocului,pe care si-l luase ca aliat,descoperise viciul perfect:Tutunul.
Facu din el un viciu al intregului sistem de simturi:al mirosului,al gustului.Al vazului.Al atingerii mainii inmanusate.Al auzului.Al intregii constiinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu