Sincer

Cred ca asta va fi una din cele mai sincere chestii pe care le scriu aici,daca nu chiar singura.Ultima?Nu stiu.Si poate ca nici nu ar avea vreun sens sa aflu,cel putin nu acum.De astazi,ma declar...avion verde.Nu stiu cine eram sau cine am devenit.Cred ca inca nu am devenit nimic.Inca am ramas la stadiul de fulg de papadie.Sunt si...nu sunt.Ma vezi razand in hohote si in mine insami nu imi ajung lacrimile.Plang si undeva,simt cum rasare un suras de copil. Timpul schimba omul,oricine ar fi.nu il schimba.il pune pe un titirez,il ameteste bine,pana cand nordul si sudul coincid.pana cand constiinta devine suflet si sufletul se pierde.si atunci fizica nu moare.ci duce la ardere.si apoi,intr-o dimineata in care ploua,te trezesti scrum,pe filele unei carti pe care poaate ai citit-o.Si atunci,tocmai de-asta...poate ca la un moment dat voi scrie cu cerneala invizibila pe acele foi ca in sfarsit am ceva ce nu pot pierde.Ce nu imi permit sa pierd.Ceva ce in sfarsit voi iubi.Dar poate ca tocmai atunci,cand florile se vor ofili,pana se va fi uscat cerneala,acel ceva,acel cineva,isi va fi vandut sufletul Timpului si ma va fi pierdut.