joi, 16 iulie 2009

Merge un restart?

Te-ai oprit vreo clipa sa te gandesti de ce te-am intrebat?Poate ca ramasese o urma de ratiune langa mine.Nu vreau sa-mi inalt statui,dar cine crezi ca te va mai intreba?Cate persoane te intreaba inainte de a fi pe punctul de a gresi?Te-a deranjat gandul sau ce ti-am spus atunci?Faza cu tacerea mi se pare oarecum o scuza ca sa nu stai sa te gandesti.Si ca sa nu fie nevoie sa asculti si varianta celuilalt inainte sa dai verdictul.Si desigur,e mai simplu asa,nu?
De ce sa iti mai bati capul cu ce a crezut,simtit,sau ce nu a simtit sau crezut persoana respectiva?De ce sa fii mai bun si sa asculti 2 minute,cand poti fi ca restul lumii?Cand poti sa etichetezi si basta?
Chiar crezi ca un gand e o asa mare greseala?Atunci pentru o fapta cum reactionezi?Tot asa?Sunt amandoua pe aceeasi treapta?Pentru unii da,pentru unii nu.
Pentru mine una,in nici un caz nu sunt acelasi lucru.Oamenii cand nu merge ceva,cand nu le convine ceva,spun.Nu tac si fug.E ca si cand...nu mai conteaza cum e.
Mi-am cerut scuze si gata.My work is done.Restul?Ce se intampla...Oi trai si oi vedea.

Oameni

Se pare,sau mi se pare ca lumea nu mai stie sau nu mai vrea sa ierte.Sau sa treaca peste lucruri care nu au depasit nici macar nivelul conditionalului-optativ.Unii oameni nu stiu ca si restul lumii poate gresi.Sau poate numai ei au voie sa greseasca,sa dea cu bata in balta sau cum vrei sa mai spui.Dude,wake up!Trezeste-te si o sa vezi ca lumea greseste de cele mai multe ori neintentionat.Soarele nu apune pentru ca tie nu iti place noaptea si vrea sa iti faca in ciuda.Tot asa,nici o persoana care tine la tine (si tine) nu greseste calculat,pentru ca e perversa si vrea sa iti faca rau.Lucrurile se intampla sau nu se intampla.Nu poti condamna pe cineva sa arda vesnic in focurile iadului numai pentru ca a facut o greseala care, repet,nu a depasit nivelul conditionalului-optativ.Cand un om vrea sa iti faca rau,nu te mai intreaba inainte.Il face si eventual asteapta si un feedback de la tine,sa vada cum s-a descurcat.
Tare mi-as dori sa te trezesti la un moment dat.Sa vezi ca oamenii nu isi cer scuze in paispe mii de feluri numai ca sa te impresioneze.Ci poate si pentru ca intr-adevar le pare rau.Mi-ar placea sa stii sa ii asculti pe oameni,sa ii lasi sa iti spuna ce au de zis inainte sa tragi cortina si sa scrii "Vinovat".Poate lucrurile nu sunt mereu negre sau albe sau gri.Au mii si mii de nuante.

Pedepsesti un om pentru gand?!???

miercuri, 17 iunie 2009

Clopotel

Nu sunt cum sunt
Cand tu ma vezi.
Ci sunt cum sunt
Cand nu ma vezi.

Nu sunt cand ma auzi,
Ci sunt cand simti,cand minti.

Nu sunt cum sunt
Cand tu ma vrei
Ci sunt cum sunt
Cand ma visezi.

miercuri, 10 iunie 2009

Cum?

Cum era atunci?Cand era vara,cald,cand soarele era pe cer si alaturi de el si zambetele noastre?Mai stii cum ne-am petrecut vara?Cate zambete am daruit si de cate ori am ras?Cate zile am stat palavragind si mancand cate un cub de gheata,ca apoi sa ne plangem ca ne doare gatul?Unde a fugit vara aia nesfarsita?
Hey,S,a venit o alta vara!Hai sa o facem mai lata ca alte dati!E ultima vara.Ultima asa.Restul vor fi ale unor adulti.Sau cel putin atunci altii vor avea de la noi pretentii sa fie veri de adulti.Hai sa radem!Hai sa fie fain,sa ne simtim fain si sa schimbam lumea vara asta!
De ce am inceput pana la urma sa scriu azi?Hm...cam greu de spus.Da,S,am scris pentru tine.Ti-am scris.Si as vrea sa citesti si sa imi spui.Hai sa ne vedem la Armeneasca si sa ne plimbam.Sa mancam inghetata si sa ne uitam la biciclisti .Hai sa stam in parculet si sa ne uitam la porumbei si fluturi.Mai stii?
A inceput vara.Si e atat de bine...Mai bine decat as fi crezut.Si decat speram.
Vreau un curcubeu.Si vreau in Blu'zz.Si la Motoare.La o piesa de teatru.Si la o poveste.Vreau flori si fluturi si soare.
S,let's go!It's time for our joyride.It will be fun!You just have to join me.Take my hand.Let's fly out of this boring,dark town.
Love you saab

luni, 8 iunie 2009

Habar nu stiu

A venit.In sfarsit.Acea vara pe care o tot invocam de atatea ori pe zi...Cred ca as fi ajuns sa ii soptesc numele mai des decat as fi respirat.Am privit pe geam de dimineata cum cerul se umfla si isi acopera obrazul cu salul cenusiu al ploii.Am zambit si m-am lasat in valul dormitarii.Si m-am trezit visand cu ochii intredeschisi,genele-mi devenisera un ecran.Ce film am vazut?O productie veche,de vara.In reluare,desigur.Parca m-as intreba "de ce".Dar pe de alta parte parca nu m-as obosi.Unde au fugit toate chipurile pe care le priveam zile intregi si pe care le ascultam povestind vrute si nevrute,dar mai ales tacand si soptindu-mi aventuri cu miros de scortisoare si cirese.
Mi-e dor si nu stiu.De ce,de cine,de cand..
Poate mi-e dor de umbra unui inel pe o fila a cartii ce o iubesc.De o papadie intr-o zi cu soare.De un clopotel ce s-a plimbat prin Sinaia.

Sincer

Cred ca asta va fi una din cele mai sincere chestii pe care le scriu aici,daca nu chiar singura.Ultima?Nu stiu.Si poate ca nici nu ar avea vreun sens sa aflu,cel putin nu acum.De astazi,ma declar...avion verde.Nu stiu cine eram sau cine am devenit.Cred ca inca nu am devenit nimic.Inca am ramas la stadiul de fulg de papadie.Sunt si...nu sunt.Ma vezi razand in hohote si in mine insami nu imi ajung lacrimile.Plang si undeva,simt cum rasare un suras de copil. Timpul schimba omul,oricine ar fi.nu il schimba.il pune pe un titirez,il ameteste bine,pana cand nordul si sudul coincid.pana cand constiinta devine suflet si sufletul se pierde.si atunci fizica nu moare.ci duce la ardere.si apoi,intr-o dimineata in care ploua,te trezesti scrum,pe filele unei carti pe care poaate ai citit-o.Si atunci,tocmai de-asta...poate ca la un moment dat voi scrie cu cerneala invizibila pe acele foi ca in sfarsit am ceva ce nu pot pierde.Ce nu imi permit sa pierd.Ceva ce in sfarsit voi iubi.Dar poate ca tocmai atunci,cand florile se vor ofili,pana se va fi uscat cerneala,acel ceva,acel cineva,isi va fi vandut sufletul Timpului si ma va fi pierdut.

miercuri, 13 mai 2009

How I used to be (reeditare din 23.06.08)

ME....dodging bullets through the rain....And i hear the whispering : it might be me...but somehow I've lost my ....my what? Soon enough I'm gonna think of me...Talking in my sleep just doesn't work for me anymore...I'm not just crazy...Just don't cut my wings...Soon enough you'll maybe finally see..Feels like I've made a mistake...I made my heart break....You left a stain on all of my good days...Why did you let me go?
Beautiful mind...Makes me feel uneasy:what am I supposed to do about it?Feels like you're taking a bow...Black hat,black cat,black chair,black music WHITE me with no soul....
Baby...that too short dress that covers breasts,my thighs around you...It feels like it's 3 AM but...It's too cold outside...Aren't you worried? It's all gonna soon end...Why shouldn't we scream with pleasure and pain?
Cause the moons won't hang around for too long... Yesterdays' "can I take your hand " is todays',tomorrows' and maybe next times' "can I have you tonight?"
Oh Heaven she says...I think my head is caving in....The whole world tumbles down...I wanna push you around...I wanna take you beside me,around me,inside me,above me,under me...
" Don't rush this baby ...." Just enjoy and kiss me...Can you tame me?
I think you're already gone....Feels like your hands are touching more than just my body...I want you so much it hurts and teases me and I can hardly move...There's a little bit of me in everything you do...
I think I could need this in my life....You've stopped breathing...And I can almost still hear your heart beats...
Are you still here in my arms ?



I wonder...Could you hold me like this until the end of time?

Could we....Would we stay like this forever?
Hm....did you notice? Time's already starting to fade....Thanx for taking this trip with me...
Time to wake up...Feel the sun and...



Start over again...but if you wanted to...we could just carry on...