Am adormit,ascultand, senina, ropotul apei pe pervazul ingustat de vant si zapada.Deodata,totul a tacut...inclusiv inima mea a incetat sa bata...genele-mi lipite incep a clipi...si ...si distanta dintre noi,akum parca se topise.Timpul mi te daruise iar...Eram daruri de Craciun...de un Craciun...repetat,nou si irepetabil,ne privea pe amandoi.Te privesc,ma privesti...si totul este nemiscat si disparut...Am ramas doar noi,in tacere,langa bradul impodobit si parfumat....O secunda,m-ai privit nedumerit - zambeam,usor pierduta-.Ti-am suras calm si mi-ai soptit,uzual si totusi ca niciodata: "te iubesc".Te-am ascultat,am sorbit din cana calda si aromata si...
Si am privit ninsoarea...in timp ce ma trezeam,iar in patul meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu