"Daca citesti aceste randuri,inseamna ca stii ca existenta mea a incetat.Nu,nu au rost lacrimile...si nici regretele...sa fim sinceri...daca nu mi-ai fost alaturi cand a trebuit..acum cu atat mai putin o poti face.Macar nu fi ipocrit,te rog.
Sa incep,totusi,nu?
1.Visele mele,impachetate in foi de lacrimi si trandarifi,le las Ei.
2.Gandurile mele..sa ramana scrum,pe un lan de floarea-soarelui.
3.Iubirea mea...sa pluteasca in continuare..sa nu dispara.
4.Pe cel iubit...pe el i-l redau...sa fie iar el insusi.
Cereri putine,ce-i drept.Insa... nici una dintre ele nu este mai putin importanta decat cealalta.Respectarea lor...la latitudinea...unora,sau altora..depinde...ai cui ochi incercanati vor citi aceste randuri,cu sau fara vreun vag sentiment,oricare ar fi el.
Nu vreau lacrimi si suspine,nici "imi pare rau/Ce pacat"...nu vreau sa le aud..prefer....liniste...nici un cuvant...sau poate doar...o melodie candva iubita.Dar atat."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu