Clopotel

Nu sunt cum sunt
Cand tu ma vezi.
Ci sunt cum sunt
Cand nu ma vezi.

Nu sunt cand ma auzi,
Ci sunt cand simti,cand minti.

Nu sunt cum sunt
Cand tu ma vrei
Ci sunt cum sunt
Cand ma visezi.

Cum?

Cum era atunci?Cand era vara,cald,cand soarele era pe cer si alaturi de el si zambetele noastre?Mai stii cum ne-am petrecut vara?Cate zambete am daruit si de cate ori am ras?Cate zile am stat palavragind si mancand cate un cub de gheata,ca apoi sa ne plangem ca ne doare gatul?Unde a fugit vara aia nesfarsita?
Hey,S,a venit o alta vara!Hai sa o facem mai lata ca alte dati!E ultima vara.Ultima asa.Restul vor fi ale unor adulti.Sau cel putin atunci altii vor avea de la noi pretentii sa fie veri de adulti.Hai sa radem!Hai sa fie fain,sa ne simtim fain si sa schimbam lumea vara asta!
De ce am inceput pana la urma sa scriu azi?Hm...cam greu de spus.Da,S,am scris pentru tine.Ti-am scris.Si as vrea sa citesti si sa imi spui.Hai sa ne vedem la Armeneasca si sa ne plimbam.Sa mancam inghetata si sa ne uitam la biciclisti .Hai sa stam in parculet si sa ne uitam la porumbei si fluturi.Mai stii?
A inceput vara.Si e atat de bine...Mai bine decat as fi crezut.Si decat speram.
Vreau un curcubeu.Si vreau in Blu'zz.Si la Motoare.La o piesa de teatru.Si la o poveste.Vreau flori si fluturi si soare.
S,let's go!It's time for our joyride.It will be fun!You just have to join me.Take my hand.Let's fly out of this boring,dark town.
Love you saab

Habar nu stiu

A venit.In sfarsit.Acea vara pe care o tot invocam de atatea ori pe zi...Cred ca as fi ajuns sa ii soptesc numele mai des decat as fi respirat.Am privit pe geam de dimineata cum cerul se umfla si isi acopera obrazul cu salul cenusiu al ploii.Am zambit si m-am lasat in valul dormitarii.Si m-am trezit visand cu ochii intredeschisi,genele-mi devenisera un ecran.Ce film am vazut?O productie veche,de vara.In reluare,desigur.Parca m-as intreba "de ce".Dar pe de alta parte parca nu m-as obosi.Unde au fugit toate chipurile pe care le priveam zile intregi si pe care le ascultam povestind vrute si nevrute,dar mai ales tacand si soptindu-mi aventuri cu miros de scortisoare si cirese.
Mi-e dor si nu stiu.De ce,de cine,de cand..
Poate mi-e dor de umbra unui inel pe o fila a cartii ce o iubesc.De o papadie intr-o zi cu soare.De un clopotel ce s-a plimbat prin Sinaia.

Sincer

Cred ca asta va fi una din cele mai sincere chestii pe care le scriu aici,daca nu chiar singura.Ultima?Nu stiu.Si poate ca nici nu ar avea vreun sens sa aflu,cel putin nu acum.De astazi,ma declar...avion verde.Nu stiu cine eram sau cine am devenit.Cred ca inca nu am devenit nimic.Inca am ramas la stadiul de fulg de papadie.Sunt si...nu sunt.Ma vezi razand in hohote si in mine insami nu imi ajung lacrimile.Plang si undeva,simt cum rasare un suras de copil. Timpul schimba omul,oricine ar fi.nu il schimba.il pune pe un titirez,il ameteste bine,pana cand nordul si sudul coincid.pana cand constiinta devine suflet si sufletul se pierde.si atunci fizica nu moare.ci duce la ardere.si apoi,intr-o dimineata in care ploua,te trezesti scrum,pe filele unei carti pe care poaate ai citit-o.Si atunci,tocmai de-asta...poate ca la un moment dat voi scrie cu cerneala invizibila pe acele foi ca in sfarsit am ceva ce nu pot pierde.Ce nu imi permit sa pierd.Ceva ce in sfarsit voi iubi.Dar poate ca tocmai atunci,cand florile se vor ofili,pana se va fi uscat cerneala,acel ceva,acel cineva,isi va fi vandut sufletul Timpului si ma va fi pierdut.