Oops

Bunica e vopsită în mov,

dar tot eu am îmbătrânit.

Stau într-un bar şi fumez,inspir adânc

Am pierdut un şerveţel pătat de pix

Şi m-am gândit la tine.

La ratatul de ieri care va rata şi mâine.

Tot timpul numai tu şi numai eu.

Iar mă?A scuti e un verb.

Poate-ar fi bine să îl înveţi şi tu.

Mai lasă basmele,poveştile şi visele blonde.

M-am săturat.Vreau cafea şi-un gin.

A,şi dă-mi şi mie un foc,te rog!

Anemona despre Timp

" Mă simt brusc în acelaşi loc în care mă găseam anul trecut,în perioada în care vremea de afară era tot ca azi...Îmi amintesc dimineţi şi seri.Le retrăiesc,privind pe geam,răsăritul sau apusul.Mereu eu,mereu acelaşi ceai,mereu acelaşi ceas.Şi veşnica aşteptare ce mă surprindea,deşi o cunoşteam prea bine...

Azi,aceeaşi melodie nu mai e cum era.S-a schimbat.Parcă nu mai sună ca înainte,parcă..S-a stins.Sau poate am stins-o eu,în zile pline şi nopţi cu luni pătrate.Parcă azi,parcă mâine,parcă ieri.Care ieri?Ieri când m-am bucurat?Ieri când am plâns sau ieri când visam în neştire,când visu-mi era drog?

Dacă aş şti ieri ce nu ştiam azi,dacă zilele ar fi cum erau,poate Timpul nu s-ar mai grăbi.Poate,preţ de un vis,ar avea răbdare.Clemenţă în faţa unui gând senin ce poartă veri şi sori în surâsul ce cândva s-a pierdut. "