Nisip (2)

"Invaluita in mister,picaturi de siropuri incantatoare si descantatoare,privi in jur, uitand o clipa-mprejurarea, oamenii, timpul. Teatrul,scena,actorii si regizorul,toate erau aidoma si altfel in acelasi timp.Didascaliile,numai una si una,ramasesera neschimbate sub spectrul de culori.
Schita un nou cerc si ajunse astfel aici,pe pragul dintre cele doua personaje, ale ei proprii creatii..Ambele erau ea si nici una nu o intuia in insasi clipa definirii.
Isi suprima un moment senzatiile si privi iarasi la cel ce povestea.Se simti brusc trezita dintr-un somn adanc:batranul era altul,incarcat de si mai multi ani si ducand cu el mai multe povesti decat ar fi putut crede el insusi,decat vedeau ochii mintii sale.
Avea privirea mai inflacarata ca pana atunci si parea cuprins mai mult de voiosia unui tanar in primii ani ai tineretii decat un simplu satelit al celor care sunt acum cum fusese el,demult,ieri,candva...Azi.In zori.
In jurul fetei,lumea se preschimba.Isi inchidea lumina in lampi cu gaz colorat si in scanteile chibritelor ce foloseau la aprinderea narghilelelor.Din fuioare de fum si scantei de tutun,citea minti,ganduri,sentimente si dorinte.Incepu a sorbi culori,simturi si vise de copil.
Incepu a simti noaptea.A-i gusta racoarea,culoarea si mirosul.Vedea prin ochii ei si-ai stelelor lumi intregi.Traia si nega in acelasi timp obiceiuri,credinte si mituri stravechi,de secole pastrate cu sfintenie in minti iluminate si intunecate.
Un val greu ii acoperi mintea.Isi simtea puterile slabite.Inima ii pulsa.Cu fiece pulsare si contractare a venelor sale,simti ca parca insusi sufletul si-l pierdea,usor,usor,in fuioarele nisipului de atlaz.

Se trezi in miros proaspat de cafea si aburi de pacat.Isi ascuti cat putu de mult doua simturi parca uitate:auzul si pipaitul.Mangaie usor,abia atingand cu mana stanga covorul de lana fermecata.Asculta putin,tinandu-si rasuflarea.Un singuratic strop de roua isi facu simtita prezenta pe acoperis,soptind parca numele tacerii.
Tresari usor cand auzi ceea ce pareau a fi pasi,pasi de fluturi colorati.
Incerca sa-si stapaneasca pleoapele,dar genele-i nu mai aveau rabdare.Deshise ochii alene,cu calm si o greutate placuta,acea a copilului trezit din somn cu un sarut pe frunte.Cerceta incaperea mica.Isi roti privirea,urmand un mic paianjen pe perete.Ii simti atingerea pe perete.Ii conduse privirea pana la mica usa ce despartea lacasul de un altul.Poate de un alt taram...de un alt timp..de unul al ei sau al tinerilor Batrani.
Teama si curiozitatea incepura pe rand a se instapani pe fiinta ei,pe reflexe..Alunga brusc cele doua certarete si pasi timizi dar apasati pe covorul ce i se intindea la picioare.
Atinse usor clanta.Tase aer in piept ca pentru ultima oara pe acea zi,acea viata sau acea lume.Deschise usa si fu orbita pret de cateva clipe de razele soarelui.
Locul acela parea a fi o curte interioara:in dreapta ei era o masuta joasa,inconjurata de niste perne colorate.Pareau numai bune de stat si ascultat povesti la lumina lunii.Pe masa,doua cesti.In stanga,langa peretele scund,o mica soba pe care sedea lenes un ibric.Aburi colorati se inaltau in atmosfera.
Isi cobori o clipa privirea.Pe podeaua de nisip,in fata ei,incepu a se contura o umbra.Pulsul i se accelera si cauta repede cu privirea un ascunzis...
- Voi spera ca somnul ti-a fost odihnitor,spuse cald vocea.
-...aaa.Da,multumesc.Dar...
-Stii cine sunt si imi stii povestea.
-......
Fata rosi pana in varful urechilor,dar zambi strengareste.

El ii facu semn sa ia loc pe perna,la masuta.
Se cuibari si-o clipa-nchise ochii.Ca prin vis,zari iar stelele,luna.Vazu iar printre gene oamenii plecand si pe el ridicand-o de jos ca pe un fulg.Se simti deodata stransa la piept,apoi asezata pe un pat si sarutata parinteste pe frunte.
Deschise brusc ochii.Nu il mai zari pe acel aparent necunoscut ce se asezase pe partea cealalata a masutei povestilor.Se dezmetici si il regasi langa sobita:turna cafea in cescute.
Zambi.Acela se intoarse langa ea si ii intinse o ceasca de cafea.
Intinse mana si...
Si cafeaua,el,masuta,lumina soarelui fura invaluite intr-un voal albastru.Trase aer in piept si inchise ochii.

Cand ii deschise,zari tavanul albastru al dormitorului ei. "

Nisip (1)

"Din miros de scortisoara si valuri de nisip,aparu Ea.Amintea de o cadana din povesti cu faraoni,zeite si vraji,opiacee,serpi si alte iubiri.Se apropie de cercul din piateta,cerc ce inconjura un batran.Era doar...I se spunea doar "Un povestitor".Scria pe nori cu vorbe si cuvinte de mag ratacit in alte timpuri.Avea privirea pierduta si ochii-nflacarati.Scanteiau iubiri,tradari si vise cu arome de narghilele fructate.Ea se apropie lin,cu pasi timizi.Se strecura usor,insesizabila ca un fulg.Isi gasi loc si se aseza turceste intre-ascultatori.Privi alene-n jur; isi roti privirea si scruta zarea,neauzindu-i parca nici pe batran,nici forfota bazarului,nici sunetul desertului.Clipi.Cu fiece clipire,paru a intelege,asculta cu mai mare-atentie vorbele povestitorului.Ramase-o clipa nemiscata-ntr-o tacere doar a ei."

Merge un restart?

Te-ai oprit vreo clipa sa te gandesti de ce te-am intrebat?Poate ca ramasese o urma de ratiune langa mine.Nu vreau sa-mi inalt statui,dar cine crezi ca te va mai intreba?Cate persoane te intreaba inainte de a fi pe punctul de a gresi?Te-a deranjat gandul sau ce ti-am spus atunci?Faza cu tacerea mi se pare oarecum o scuza ca sa nu stai sa te gandesti.Si ca sa nu fie nevoie sa asculti si varianta celuilalt inainte sa dai verdictul.Si desigur,e mai simplu asa,nu?
De ce sa iti mai bati capul cu ce a crezut,simtit,sau ce nu a simtit sau crezut persoana respectiva?De ce sa fii mai bun si sa asculti 2 minute,cand poti fi ca restul lumii?Cand poti sa etichetezi si basta?
Chiar crezi ca un gand e o asa mare greseala?Atunci pentru o fapta cum reactionezi?Tot asa?Sunt amandoua pe aceeasi treapta?Pentru unii da,pentru unii nu.
Pentru mine una,in nici un caz nu sunt acelasi lucru.Oamenii cand nu merge ceva,cand nu le convine ceva,spun.Nu tac si fug.E ca si cand...nu mai conteaza cum e.
Mi-am cerut scuze si gata.My work is done.Restul?Ce se intampla...Oi trai si oi vedea.

Oameni

Se pare,sau mi se pare ca lumea nu mai stie sau nu mai vrea sa ierte.Sau sa treaca peste lucruri care nu au depasit nici macar nivelul conditionalului-optativ.Unii oameni nu stiu ca si restul lumii poate gresi.Sau poate numai ei au voie sa greseasca,sa dea cu bata in balta sau cum vrei sa mai spui.Dude,wake up!Trezeste-te si o sa vezi ca lumea greseste de cele mai multe ori neintentionat.Soarele nu apune pentru ca tie nu iti place noaptea si vrea sa iti faca in ciuda.Tot asa,nici o persoana care tine la tine (si tine) nu greseste calculat,pentru ca e perversa si vrea sa iti faca rau.Lucrurile se intampla sau nu se intampla.Nu poti condamna pe cineva sa arda vesnic in focurile iadului numai pentru ca a facut o greseala care, repet,nu a depasit nivelul conditionalului-optativ.Cand un om vrea sa iti faca rau,nu te mai intreaba inainte.Il face si eventual asteapta si un feedback de la tine,sa vada cum s-a descurcat.
Tare mi-as dori sa te trezesti la un moment dat.Sa vezi ca oamenii nu isi cer scuze in paispe mii de feluri numai ca sa te impresioneze.Ci poate si pentru ca intr-adevar le pare rau.Mi-ar placea sa stii sa ii asculti pe oameni,sa ii lasi sa iti spuna ce au de zis inainte sa tragi cortina si sa scrii "Vinovat".Poate lucrurile nu sunt mereu negre sau albe sau gri.Au mii si mii de nuante.

Pedepsesti un om pentru gand?!???