Anemona despre îndoială

Aş...N-aş?Poate..?

Nu m-am gândit niciodată cât de înduioşătoare şi totuşi înfricoşătoare poate fi îndoiala.Câtă indiferentă şi totodată cât calm ar putea aduce.Sau poate doar asta se vede dinăuntru?Că din afară pari o furtună perpetuă,rătăcită mai mult sau mai puţin în trecut,prezent,viitor sau perpetuul cotidian de care se pare că am fugi cu toţii?

În zori,mereu în zori,mă gândesc şi mă răzgândesc.Ai observat vreodată cât de clar ţi se pare că vezi anumite chestii?Treci zilnic pe acelaşi drum şi totuşi,abia azi îl VEZI.Sau l-ai tot văzut,dar PRIVIT niciodată.Oare aşa se întâmplă şi cu mine?Mă vezi sau mă priveşti?M-ai ascultat sau auzit?Doar vorbe au ajuns la tine sau şi înţelesuri?Interpretarea ta asupra mea,oare să se fi oprit ea mult mai răbdătoare asupra tehnicii de expresie decât asupra şirurilor de idei ce ţi le-am expus?

Deci,mă întreb eu,uneori:mă cunoşti sau mă ştii?Oare e valabil numai la tine,la cum mă percepi tu?Poate nici eu însămi nu aş putea răspunde complet sincer la întrebarea asta..Poate aş reuşi doar să amân,să învolburez posibilul răspuns,până la găsirea celui adevărat.Da,ce-i drept,e o fugă întreagă ce poate dura o viaţă,două,o sută.

Întrebarea ce mai rămâne fără răspuns acum este...Eşti dispus să fugi o viaţă întreagă?

Scrisoare 3

"Te vreau.Dar as vrea sa pleci..Cu toate ca..parca as vrea sa stai.Si totusi,nu stiu ce simt pentru tine,incotro merge mintea mea sau unde mi-ar fugi sufletul.Asta in cazul in care nu a fugit deja,de ceva timp.Nu,nu stiu.Sincer...Gasesc in mintea mea raspunsuri,dar par a fi scrise intr-o limba pe care,oricat as incerca,nu reusesc sa o descifrez.Cand esti aici,te-as dori departe.Dar cand pleci,te simt,te-aud,te vad si te doresc aici.

E iarna si e frig.Si totusi,soarele straluceste in continuare,parca neaga frigul.Dar privesc apoi intunericul iernii si florile-nghetate de la geam.Si-atunci ma intreb:le vezi si tu?"

A doua scrisoare

Cu ochii la calendar şi la ceasul ce arăta 14:39,Anemona se trezi pierdută în visare.Vedea cum anul trecut fugea prin faţă ochilor ei:"Ce-am mai râs atunci!","Doamne cât de prost a mers.." Haşurând pătratul ce îl desenase,liniile brusc au părut a se preschimba în litere.Acestea s-au legat uşor,pe nesimţite,în cuvinte lungi,sincere şi poate dureroase.

"Anul ăsta a început extraordinar de ..Ciudat.Gânduri noi,temeri noi şi apoi eu.Mă străduisem din răsputeri la sfârşitul anului trecut,să îţi spun,să îţi arăt că încă eşti aici.Azi,e soare.Cerul ce ieri îmi părea închis şi încuiat,azi s-a deschis şi parcă e aproape,atât de aproape încât aş putea să îl ating.Parcă îmi cântă zilele trecute şi descânta visele de noapte,făcându-le de zi.Azi chiar cred că visele-mi sunt raze de soare:le văd,le simt şi le doresc atunci când sunt departe.

Te iubesc.Azi,nu mai e aşa.Mâine,poate că ţi-aş spune contrariul.Sau poate că te-aş minţi şi aş tăcea.Când aş vrea să îţi zâmbesc,nu pot.Ceva nu mă lasă şi mă simt constrânsă.

Acum te simţi liber?

Când totuşi am crezut că te gândeşti la vise şi culori,am înţeles de ce nu te simţi liber.În ziua aceea,nu eu fusesem de vină,ci tu.Eşti atât de liber pe cât vrei să fii.

De ce uneori ne creăm singuri ziduri?De ce apoi nu ni le asumăm,ci dăm vină pe alţii?

Că ai venit,îţi asumi.Asumă-ţi şi faptul că ai plecat.Închisoarea..ţi-ai creat-o singur...din aer,ai creat beton.Din beton,ai obţinut cenuşă.

Din păcate sau din fericire,vântul a luat cenuşă şi a împrăştiat-o, şapte zări îndepărtate de mult apuse.

Primăvara asta,simt că libertatea poate fi cea mai urâtă închisoare.Libertatea forţată e...ucigătoare.Dar poate că o cană cu ceai,un zâmbet şi o lună plină vor redresa lucrurile.

Until then,my love is mine, alone."

Done

When dreams crumble,it’s when walls rumble

I hear those voices long lost,

And fear gold turns into dust.

Awake at midnight is when I need you.

Asleep by dawn is when I think,

Perhaps I know you.

Whenever you call,I feel there’s nothing more.

And nothing less than hope.

Hello is when I see you,hear you.

And when you go,I always seem to stay.

A fools’ choice is to run away,into the night.

A madman’s choice is here and now,

To take a final bow,

And say farewell.

At last,the dawn breaks with “good-bye”

Although I try to set it free,

My dreams and fears stay still,with me.

Anemona

Anemona e tristă.Îi lipsesc jocurile mării pe nisipul viu.Trece timpul şi totuşi,nimic nu se schimbă.Orice singurătate devine,din păcate,tot mai mare,tot mai adâncă.Zilele trec,clipele trec şi cu ele şi visele.Abundenţa de vise,împlinite sau nu,se plăteşte întotdeauna cu un număr maxim de coşmaruri.Asta a constatat şi ea.Şi poate că va mai resimţi,mai devreme sau mai târziu cruda răzbunare a unei realităţi neiertătoare.Şi totuşi,când totul doare,oare ar mai putea durea ceva?

Mereu e loc şi de mai bine.Deci se poate presupune,cu teamă în suflet şi tremur în glas,că da.Oricând mai poate durea ceva.De obicei,ceva neaşteptat.

Când timpul stă în loc,durerea de ce nu stă şi ea?Şi dacă timpul fuge,de ce nu fuge şi ea?

Anemona vrea în ţările calde.Poate acolo,sub soarele cald şi blând,durerea se topeşte sub razele dulci.

Şase

Şase

Şase lucruri pe care le-am gândit azi:"mi-e dor"."Prinţ,de ce nu taci??"."Vreau la mare""Şi tu?"."Pe unde mama naibii umbli?"."Ciocolaataaa!!"

Şase lucruri pe care le iubesc azi: somnul,tortul de ciocolată,ceaiul verde,daughtry,pozele vechi şi..mama..

Şase persoane la care m-am gândit:Mama,M,Milky,F,Cornelia,Mădălina.

Şase cuvinte des folosite azi:uf,mai,nuu,haide,ssst,da.

Şase culori de azi:verde,roşu,mov,galben şi negru.

Şi şase persoane cu câte şase lucruri stresante.

Şi-apoi şase persoane la care merge leapşa :Milky şi lepşegii mei ( se ştiu ei)