Infloritor

Da,a inceput iar viata...O broscuta testoasa ce imi aminteste de tine,ce candva imi erai prietena,s-a trezit.Da,oarecum impreuna cu trezirea ei,mi-am amintit si de noi...Of,Doamne eram ca doua surori...Acum,parca am fi niste verisoare de gradul al nshpelea..Deci oarecum...cel putin nominal,apropiate.Well...nu am ce sa mai spun despre asta...Nu vad rostul.
Ma uit in jurul meu,privind cu gratie la arhicunoscutul nor ce imi acopera visele si dorintele.Si uimitor,in cel de azi,te-am zarit pe tine.Erai invaluit in ceata pe care am detestat-o de la insasi aparitia ei in spectrul meu solar.Spectrul meu?Maretia momentului.Groaznica decadere a trecutului.Teama viitorului.Incertitudinea visului neantic.Si totusi?Vreau sa mi se cante un blues la saxofon.As vrea sa vad (sa revad ) un film in aer liber.Eventual pe plaja mult iubita,a clipei in care te-am cunoscut si ti-am furat magicul sarut ce inca imi arde buzele sarate,uscate de soare si de vant.M-as vrea alta.M-as vrea...noua.veche.buna.rea.terifianta .cel mult simpatica.M-as vrea...EU.Iubita de tine,privita..cu un dulce suras si cu acea privire care imi spune constant ca m-ai iubi.Ca esti fericit ca suntem.
Concluzia?Well...am inceput sa...sa-mi revin din hibernare!
Multumesc!Esti un dulce....al meu dulce aiurit cu teul.

I feel...

Ma simt iarasi parte a unui cliseu.Sau poate oare...eu insami am devenit un cliseu?Da,poate...Hm,au rasarit zorii zilei de primavara,au inceput sa pluteasca in aer miresme numeroase...paraca toate tipa libertate si veselie...sau mai exact,cred ca..cel mai potrivit ar fi sa spuna..."copilarie".Eu?Eu nu duc lipsa de..de dorinta,de vise de libertate...aproape totul in jur a inceput sa imi zbarnaie in urechi pe un singur sunet:LIBERTATE!!!!Si asta de o mie de ori pe secunda...Parca e o placa stricata...pe cuvantul meu...
Oricum,nu pot sa spun ca ma deranjeaza foarte tare...mai ales...faptul ca e frumos afara si...si iubesc totul,si pe mine,si...sunt impacata..cu tot.Cat despre...restul...Don't worry.I feel better.And at peace with myself.

confesiunea unei prietene

"L'am inselat...am reusit sa il tradez pe cel...pe care..(nici nu mai indraznesc sa o spun...) il iubesc.Sau cel putin cred ca il iubesc.Cu cine?Cu prietenul meu cel mai bun,la ziua acestuia de nastere...Cum si de ce s-a intamplat...Motive ar fi o multime...il cunosteam,ne cunoasteam de o mie de ani,iar atractia dintre noi era atat de vadita uneori incat chiar ai nostri minunati parinti ne-au avertizat ca nu ne permit sa ne iubim.Daca il iubesc acum?nu...intre noi a existat doar o atractie...Stii tu,tentatia fructului oprit.Oprit pana acum mai multe zile,cand...acel fruct oprit a exploatat doua slabiciuni:a mea si a lui.Vinovati?Amandoi.Si eu,si el,avem relatii cu alte doua persoane...minunate zic eu.Si si daca nu erau...nu meritau asta...Sau poate nu meritam noi asta?pana la urma...Cine e de vina?Noi,ca ...am cedat...sau cei care ne-au impus distanta?"
Am intrebat-o in momentul urmator,in pauza pe care a facut-o pentru a-si aprinde o tigara,ce va face.Daca ii va marturisi celui pe care il iubeste sau...va duce mai departe minciuna,construind din ceea ce avea si are cu cel pe care il iubeste ..o minciuna.
"of...A doua zi,abia a doua zi am realizat de fapt ce s-a intamplat...Devenisem o...o c*rva.EL ma transformase intr-una,iar eu nu obiectasem cu nici un cuvant.Sa ii spun lui?Ca l-am inselat?Ca mi-am batut joc de mine...de noi,de ceea ce aveam noi doi?De faptul ca eram a lui?Si sa castig...ce?Nimic.Am facut o prostie...Si da,mi-e teama sa mi-o asum.Pentru ca...Crede-ma..chiar il iubesc!Nu ...nu mi-am dorit sa il insel si nici nu ma gandeam ca se va intampla vreodata...cu atat mai putin cu prietenul meu cel mai bun..."
Si atunci?ce ramane de facut?o minciuna si un suflet greu sau un adevar si un suflet usor?
"Un adevar si un suflet usor?mai bine zis...un adevar si doua suflete chinuite...Nu.Nu sunt pregatita sa il pierd...Inca e al meu si asa va ramane...Hm.,ma rugam,la un moment dat,dupa acest episod...sa nu se intoarca roata...M-ar durea.Pentru ca as sti ca ...de la mine a pornit...Nu...o sa tac si nu ii voi spune nimic.Il voi privi insa cu si mai multa dragoste...Si il voi face fericit.Cat se poate de fericit...pentru ca merita."
Din vinovatie...?esti sigura ca merita?
"pentru ca il iubesc,nu pentru ca ma simt vinovata...pentru ca...pur si simplu,am facut ce am simtit...Ca am simtit ceva gresit...aia e treaba mea.Dar am facut ceea ce am vrut.Si sincer...Prefer sa imi para rau pentru ce N-AM facut decat pentru ce AM facut..In rest...voi uita acest episod...Voi considera ca nu s-a intamplat nimic...."
Sincer?nu sunt complet de acord.Si oricum...mai bine gandesti de 2,de 4,de o mie de ori un lucru,inainte sa il faci decat sa regreti...Mai bine sa nu iti para rau deloc ....decat pentru ce ai sau nu ai facut.
Iubesti?Iarta,uita,treci peste, zambeste si sopteste "TE IUBESC!"