leapsa nr 3

1. Cel mai de preţ lucru:Timpul,I guess.

2. Când sunt supărat: sunt?

3. Cea mai frumoasă vacanţă:cand o sa apara,anunt.

4. Când vreau să mă relaxez: citesc,dorm,ascult muzica.

5. Alte locuri unde aş trăi :e destul de lunga lista..

6. Cel/Cea mai fericit(a) am fost: fericita am fost.cea mai…inca nu.

7. Nu spun nu propunerii:de a merge la mare!

8. Mă feresc de:pierdere de timp.

9. Am emoţii când :cand am ceva important de facut.

10. Regret că: ziua are doar 12 ore

11. Nu aş renunţa niciodată la:muzica

12. Cei mai buni prieteni: ai mei.

13. Mă enervez când: ma trezeste cineva din somn si as mai vrea sa dorm.si cand nu am ciocolata

14. O zi perfectă:the day I was born! Glumesc..nu cred ca a venit inca.

Scrisoare

"-Mă exasperezi cu tăcerile tale!Doar taci şi taci şi taci...E sâcâitor.."

Nu îl putea uita pe Filip.Era ajunul Crăciunului,şi ei se certaseră.De ce?Decembrie.

Când îi trimisese 2 cărţi,Anemona nu s-a putut abţine şi i-a scris,poate din obişnuinţă,o scrisoare.Numai frânturi de gânduri,de vise pierdute sau poate regăsite în trecutul ce nu trecea.

"Zilele trecute,m-am trezit scriindu-ţi pe fereastra aburită.Îţi desenam şi zori şi sori şi mă întrebam dacă priveşti şi tu acelaşi cer pe care îl caut eu acum.Te priveam ieri în cana de ceai.Îţi auzeam râsul în grădină..Doamne ce-am mai râs în ziua aia!Şi cât de rece era zăpada..Ştiu,ai avut dreptate.Tăcerile sunt exasperante.Şi uneori chiar tâmpite.Şi nu numai pentru tine.Tăcerea nu era simptom.Nici cauza.Speram eu,cel puţin.Cred că era doar efect.

Ţi-aş spune atât de multe azi,anul ăsta.Dar n-am s-o fac...Parcă aş fi,parcă n-aş fi eu.Dar voi ţine de ambiguitatea asta non-expresivă acum.Îmi place.Mă simt bine aşa,parcă m-aş regăsi.

Tu?Noi?Nu mă mai interesează azi ce eram.A rămas undeva acolo.Timpul a trecut oricum,peste tot ce era sau nu era acolo,între noi.Până la urmă,care era distanţa dintre noi doi?Dacă între tine şi mine eram eu şi dacă între mine şi tine erai tu,cine era mai aproape de mijloc?L-a atins vreunul dintre noi mai repede?Şi dacă da,care dintre noi a învăţat,în timp,să fie şi fericit pe aleea asta?

Ai mai fugărit dragostea pe drumul ăsta?Ai găsit-o?Eu am întâlnit-o pe la miezul nopţii.Era ascunsă,senină şi cât se poate de îmbietoare.I-am zâmbit şi a plecat.Şi-apoi...M-am trezit.Îţi desenam cercuri pătrate pe oglinda aburită.."

Poveste scurta

"Anii mei tineri au sunat a cantec..."
Spre?
La?
Cu?
In?

"In".

O banca in Bucurestiul haotic.La Universitate,la fantana.Inchise cartea si o aseza calm pe banca,in dreapta ei.A scos o tigara.A tras insetata si a rasuflat usurata:"Inca una si-a gasit sfarsitul"
-Ce pot sa-ti spun?Pleaca.
-Nu vreau sa plec asa.Nu acum.
-Trimite-mi doua carti.

Si Mara a plecat,pierzandu-si urma intre oamenii grabiti si rataciti.

-Oare cat a trecut?
-Nu stiu Mara,Timpul e al tau,nu al meu.Cand poposeste la tine,isi trage sufletul.
-Si Noaptea ta e mai scurta?
-E infima.

Inchise ochii.O raza jucausa incepuse sa o irite.Se trezi."30 octombrie" indica cinic acel calendar mai mult decat egoist.

-Am imbatranit,sopti vocea la telefon.
-Nu Andi.Ai crescut.
-Si Timpul nu mai e al meu.A fugit.
-Nu Andi.L-ai gonit.Cu acelasi talent grandios cu care...
-Nu-mi spune.Nu tu...Doar TU.


"Si am ramas cu mana intinsa,ca a regelui,sub cerul gol si neimpacat."

Filip

Filip este limită,când n tinde la infinit.N-ul lui este lumea toată,dusă ocazional la extremele raţionamentului pur.Uneori,este chiar matematică în mişcare,în fluiditate maximă.Visele lui sunt sinusoidale,converg însă şi spre verbul "a putea",pe care el îl utilizează des.

Filip iubeşte.Filip iubeşte zorii,pentru că ştie că nu au limită.Pentru că poate fugi după ei,oricând,în orice emisferă şi îi găseşte altfel,mereu noi,mereu ai lui.

Filip iubeşte fetele.Pentru că sunt,spune el, "amatematice" fiinţe.Nu sunt nici dornice de ea,însă nici împotriva ei.

Iubeşte visele,pentru că nu le poţi cuantifica în clipe,minute,secunde sau acţiuni pe viaţă.

Filip trăieşte mereu starea de uimire.Aceeaşi veşnică uimire,pe care i-o datorează Anemonei.Este uimit de ea.De libertatea ei,ce nu ţine nici de calcule,nici de formule.Mândru şi orgolios,a găsit însă de cuviinţă să îi numească o slăbiciune:matematica simţurilor,aparent singura dependenţă a ei.

Filip iubeşte,dar aici este uşor anti-matematică.Şi-a văzut cândva o pasiune trădată de o alta...

Fericirea,la Filip, are "formule proprii,încă negăsite de omul intelectual,",şopteşte el,în timp ce desenează cercuri pătrate pe geamul biroului.

Anemona

În oraşul ăsta,iarna nu vine niciodată la timp.E ca şi când ar glumi pe seama oamenilor:pe seama copiilor ce-aşteaptă cu dor zăpada,pe seama adulţilor ce se gândesc la "Moş Crăciun",pe seama tuturor.

Numai Anemona stă singură,la birou şi desenează.Iar a umplut pagini şi pagini cu mâzgăleli pe care le-a aruncat,rând pe rând,în coşul preaplin de sub birou.Anemona eşti tu.Anemona sunt eu.Anemona e oricine,poate chiar prietena ta cea mai bună.Are ochii verzi şi mari şi ei ascund poveşti şi regi şi zâne şi domniţe îmbujorate.

În ţara ei,nu ninge niciodată.E mereu senin şi plictisitor.Acum,deodată,zăpada a pus stăpânire pe întreg oraşul,de parcă ar fi cucerit un teritoriu vechi,furat demult de zâne şi clovni.

Anemona iubeşte.Iubeşte să se îndrăgostească,să simtă fluturi în stomac,să îi fugă ideile,cu vântul,către zări colorate.A iubit demult,pe cineva.Dar a fugit,departe.N-a mai ştiut culorile şi-a lăsat praful să-şi întindă fulgii,pic cu pic.Deodată,Anemona s-a trezit că liliacul a murit.Îngheţase în noaptea de ceară,aruncat parcă,în ciudă.

În zori,Anemona plimbă fluturi pe nori şi prinde stele în palmă,cântându-şi visele în ceaţa deasă.Când plouă,ea se teme.Se teme că sufletul îi va pocni de fericire."Oare câte picături are o clipă de fericire,de încântare?"

Seara,adoarme greu,cu roua viselor pe gene.Şi iar plânge şi nu ştie când,cum,de ce sau cine.Dansează în oglindă şi zâmbeşte amar trecutului ce nu vrea să plece,ci rămâne în geamul îngheţat.

Anemona e o visătoare care nu înţelege de ce trupu-i e de plumb când ar da orice să poată zbura ca fulgii de păpădie.Ar vrea să se facă mică,să se-ascundă în palma celui ce l-a iubit cândva,să se-ascundă în umbra stelelor ce le iubeşte,să zburde pe nori,fără ca aceştia să se supere.

Anemona se naşte şi renaşte în fiecare zi cu soare...

A.C...

Iar ninsoare..ninge iar,de parcă nu ar fi nins suficient.Nu mai vreau zăpadă,îmi lipseşte vară.Vara,parcă totu-i mai uşor.Inclusiv să te pierzi,să te joci şi apoi să te regăseşti,toate într-o clipă.Vara,nu îmi e dor.Vara nu îmi lipseşte nimic.

Iar vine Crăciunul.Abia aştept.Aşa o să treacă mai repede.Moşu?Săracul de el,s-a cam ramolit de tot anul asta.Se pare că sania e undeva în sufragerie,renii pe la pationar şi el...Cred că aş putea să îl găsesc în seră.Cică are nişte cactuşi şi un trifoi interesant.Pf,ce mai moş..

Moşule,lasă trifoiul şi cactuşii...Mai treci şi prin oraş..

Vreau.Vreau?

Vreau să-mi pictezi nori.

Desenează-mi maci,lalele şi culori.

Poţi să-mi pictezi vise,somn şi clipe.

Dar nu vreau..

Voiam,nu vreau,n-o să

mai vreau picturi de praf...

Vreau să ştiu,să te-aud

Dar nu vorbeşti.Şi spui,şi scrii şi strigi.

Ziua,când pisicile

dispar cu stelele şi sburatorii,

Ai să mă minţi.Şi-ai să

mă iubeşti în vis.

Ca şi când m-ai şti.

Ca şi când m-ai dori.

Ca şi când şi ieri...

ţi-aş fi zâmbit

Portret cu pere

Aseară,din grâu mi-a

răsărit o pară.

Dulce,minunată,fabuloasă.

Doar că mie nu-mi plac -

Sunt ca tine:

Egoiste:eu,eu,eu,tot eu.

Triste:vai,of,au,am plâns..

Rele şi reci,ca ploaia când

te doare şi-ţi doreşti.

Când muşti din pară,e ca tine:

Te înşală mirosul,te-alintă,te îmbie..

Şi cât ai clipi,a dispărut.

Şi-n zorii galbeni,

Tot singur,amăgit şi

TU rămâi.

Un prost care-a iubit o pară.

Şi-apoi,cum să-mi placă perele,

păcătoasele,relele?

Clopotel

Du-te fuga-n

zori albaştri.

Şi fugi pe norii verzi.

Ţi-am cerut o bicicletă mov

Mov ca noaptea,ca ursii,ca stelele.

Ca sudul de sus şi

nordul de jos.

Ţi-am cerut păpădii

Şi maci şi rai.

Azi,nu-mi plac.Deloc

ochii albaştri.Să nu-i văd!

Sunt mari şi mici şi grei

Şi parcă,parcă m-ar durea...

Că nu sunt ai mei..

Leapsa nr. 2

Lista,din an in an,sau pentru un an..?

1. Ce ai facut nou in 2010 ceva ce nu ai facut pana acum?
   Hm…M-am jucat cu poiuri,cu un yoyo..
   
   
2. Te tii de ceea ce-ti propui la cumpana dintre ani? Vei avea si mai multe scopuri pentru anul urmator?
   Daca nu uit,da,sau macar incerc.Anul urmator cred ca o sa fac lucrurile pas cu pas
   
   
3. A nascut cineva apropiat tie?
   Umh..nu
   
   
4. A murit cineva apropiat tie?
   Da,buni.
   
   
5. Ce anume din ceea ce ti-a lipsit in 2010 ai vrea sa ai in 2011?
   Pf..Timp.Si liniste
   
   
6. Ce data din anul 2010 iti va ramane vie in amintirile tale si de ce?
   That’s not very easy,dar cred ca 25-26 septembrie (cunoscatorii stiu)
   
   
7. Care a fost cea mai mare realizare in acest an?
   Am fost fericita
   
   
8. Care a fost cel mai mare esec?
   Am fost nefericita.
   
   
9. Ai avut parte de boala sau raniri mai serioase?
   Daca lenea e o boala,da.Daca nu,clar nu.
   
   
10. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat?
    Hm..Laptopul nou.
    
    
11. Comportamentul cui merita sarbatorit/apreciat?
    Lumea se comporta super.Si cred ca vom sarbatori impreuna.
    
    
12. Comportamentul cui te-a dezamagit sau ti-a provocat tristete mare?
    Mai bine lasa..E deja off-topic
    
    
13. Unde s-au dus o mare parte din banii tai?
    Pe mai multe chestii:carti,filme,dulciuri…
    
    
14. In legatura cu ce anume ai fost extrem de bucuroasa?
    M-am revazut cu niste personae extreme de dragi.
    
    
15. Ce cantec(e) iti vor reaminti mereu de anul 2010?
    Caro Emerald “Back it up”, Dj Shadow “Six days”..Paramore “When it rains”
    
    
16. Comparativ cu anul trecut esti:
    Pf..Nici prea-prea,nici foarte-foarte…
    
    
17. Cum vei petrece Craciunul?
    Cu persoanele importante,intr-un loc drag.
    
    
18. Care a fost cea mai buna carte citita?
    De anul asta?Citita,nu stiu.Dar am un ape care am recitit-o cu mare drag: “Patul lui Procust” de Camil Petrescu.
    
    
19. Ce ti-ai dorit si ai primit?
    O relatie si mai buna cu bunica-mea.Si intelegere mai multa de la ea.
    
    
20. Care a fost filmul tau preferat din acest an?
    Cred ca trebuie sa ma gandesc putin..
    
    
21. Ce ai facut de ziua ta?
    Am fost atat extraordinar de fericita cat si oarecum trista.Dar m-am simtit iubita.
    
    
22. Cum ai descrie stilul tau vestimentar in 2010?
    Casual.
    
    
23. Ce te-a mentinut pe lina de plutire?
    Batutul de campi din cand in cand,prietenii,stiloul,foile..
    
    
24. De cine ti-a fost dor?
    Imi este dor si-mi va mai fi...
    
    
25. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o?
    A guy named Jack.
    
    
26. Spune o idee,un citat,o chestie aflata/ invatata in 2010:
    Un citat? “Zambeste,maine cu siguranta o sa fie mai rau!”
    Am aflat ca poti sa pierzi orice,oricand si oricum.
    Am aflat ca,din pacate,egoismul se plateste si ca vorbele sunt doar vorbe.

Fuge la Milky si la Tina

Leapsa

Principala trasatura a caracterului meu: Umorul.

Calitatea pe care o prefer la un barbat: inteligenta

Calitatea pe care o prefer la o femeie: Parsivitatea

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Ca sunt ai mei

Principalul meu defect: Memoria “fugitiva”

Ocupatia mea preferata: Lenevitul

Visul meu de fericire: Habar n-am

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Una maaare

Ce-ati vrea sa fiti? Eu,varianta imbunatatita

Tara în care-as vrea sa traiesc: Anglia

Culoarea preferata: Albastru.

Floarea preferata: Regina-noptii

Pasarea preferata: Papagalul?

Prozatorii mei preferati: Camil Petrescu

Poetii mei preferati: Blaga,Barbu,Dimov

Eroul meu preferat: Hm…ma mai gandesc..

Eroina mea preferata: Si la asta cred ca ma mai gandesc..

Compozitorii preferati: secret

Pictorii preferati: Dali

Eroii din viata reala: Hm…Babette

Eroinele din istorie: Cleopatra?Cred ca da.

Bautura si mancarea preferate: suc de mere si ciocolata

Numele preferat: Calin

Ce detest cel mai mult: Pisalogeala

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Nu stiu,nu cred ca am asa ceva

Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: Armata,nu stiu d’astea

Darul natural pe care-as vrea sa-l am: Sa citesc ganduri

Cum as vrea sa mor: As vrea??

Starea de spirit actuala: Mov

Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta: Cea mai multa?

Deviza mea: Credendo Vides

Fuge la: milky, tina si mai departe, de la ele

Papadie de plumb

Sunt cinci culori
pierdute in cinci sori.
cu sapte fiinte
si nefiinte rupte-n rai cu gand de ieri
si flori in mai sau ianuarfemartie.
si iar eu si eu si tu.erai pe-aici
uitat in jur de jos in sus.
la mine ploua rar.
la tine des si cu acid.
ai vazut papadia
turnata in otel?
imbracata in plumb si scrisa-n somn?

Vis

Dorm şi-mi cântă zânele

nopţii crude,dulci şi noi.

Te-aş vinde unui cumpărător

De vise de fecioare.

Gândesc în pripă şi-ţi fac preţul:

Sori şi zâmbete şi viitor.

Alb,galben şi albastru.

Roşu nu-mi mai place.

Roşu eu,roşu tu.

Pierd,câştig şi nu subscriu.

Semnez iar cecuri în alb:

Te iubesc.

Am plecat,visat,vândut.

Te-aş fi vândut pe o cafea,

Pe-un ceas de scorţişoară

Amară ca tonul de ocupat.

Eşti trist şi taci,ca cerneala

neagră pe hârtie.

Doliu pentru griji

Şi-un bănuţ pentru fiecare vis.

Râzi şi ştii ce ştiu şi eu:

Visul vândut rămâne pierdut.

Mai am un vis;

Îl vreau.

Îl ştiu.

Şi l-am ratat.

Cafea

Var de cărămidă neagră

pe-ochi albaştri-n soare.

Cu cafeaua caldă,aburindă,

Azi privesc în urmă

şi-nainte visez la curajul de mâine.

Iar nu ştiu,şi uit şi plâng.

Râzând în cer adânc de-apus amar

Te uit în zâmbete de domniţe..

Isr sunt clovni pe strada întinsă

Cu colb de zâne şi suspine.

Glume triste astăzi spune-mi.

Câte ceşti de cafea ai în urmă?

De m-ai privi în ceaiul negru

M-ai găsi visând culori,eu iar

Fug de fum,în zăpada roşie.

Şi iar mă tem

Şi ştiu şi n-am aflat încă

De m-ai iubit sau m-ai uitat.

Azi,ziua de ieri apune.

Cred că ceasul e de vină,

Nu ştiu,dar se pare că a stat.

Azi,clovni fug în zarea-nchisa.

Plâng la tine în palmă şi azi ştiu:

Ai ascuns cenuşă de cetăţi la mine-n gând..

Castel de nisip

Astăzi zidesc castelul de nisip.

Nu îl pot dărâma,nu am curaj..

Dar îl pot îngropa

în clipe apuse şi sori înecaţi de mare.

Într-un vertij total de negru şi albastru

m-am pierdut.

Nu ştiu

Nu pot

Nu am.

Doar visez.

Şi cad şi pic.

De sus şi de mai sus.

Tremur şi mi-e frig.

Dar tot cad

din frică în coşmar şi-amar.

Eram.Nu mai am nimic

din ce simţeam.

Şi fug,şi plec,şi

Stau.

Ploaia

Aş vrea să mă dezleg de tot.

De două vorbe pe-o oglindă veche.

Spartă.

Ieri am stat.Sau am fugit.

O zi pe rând va fi totul.

Atunci când plouă,plouă şi în mine.

Atunci când plouă,în mine e senin.

Atunci când apare curcubeul,

Simt că trăiesc.Degeaba.

Când fug,nu pot să stau.

Îmi lipsesc răbdarea,calmul şi căldura

de dinaintea furtunii.

Las ploaia să cadă,să curgă

de jos în sus.

Dar numai pentru mine.

Pentru soarele ce îl iubesc

atunci când iese din mare.

Daca..?

De- aş putea să fiu un fulg..

Aş fi unul pe pervazul tău.

Aş dansa zi şi noapte,

M-aş ruga la soare să întârzie..

Să te mai pot zări măcar

preţ de un gând.

Când pot zâmbi,îţi

desenez maci şi zâne.

Un vis mă duce-n depărtarea

mare.Şi albastră.Şi alta pururi.

Iubesc în fiece zi,

Şi visez în fiece noapte..

Cu drag,cu dor şi-amar.

De-aş putea să fiu un fulg,

Spune-mi,m-ai iubi?

A new day came

Se naste o noua zi din cenusa celei de ieri?Conform mie,in ceea ce ma priveste...Spuneam ca da.Azi,spun ca nu.Ziua cea noua va fi renasterea celei de ieri numai daca cea trecuta merita sa imi ocupe memoria..Else, "cout<<"nu " ".
Am reinceput sa citesc mult.Si sa vreau uneori sa mai si scriu.Nu stiu exact ce, iar importanta a ceea ce scriu mi se pare acum absolut colaterala...Cum mi se par si multe alte lucruri in exact acest moment.Care poate dura cam cat vreau eu.Un minut sau...Mai multe?
Who gives a fuck?!

Ciudat...

Se spune ca totul incepe si se termina exact dupa bunul plac al fiecaruia.Oare acest lucru se intampla si cand ne raportam la ceilalti?La persoane dragi,dulci,prezente sau pierdute?
Curiozitatea mea este una de copil,de nou venit intr-o lume pe care mai mult nu o inteleg decat o pricep..Pf,asa de aiurea e cand lumea nu se invarte decat in jurul axului egoist pe care si l-a creat fiecare...Cum poti sa sustii ca iubesti si totusi...sa nu o faci?Poti fi un demagog al iubirii?Sau al simulacrului cu care ne-am obisnuit?
Mai stii tu,omule de azi,sa iubesti?Sa faci orice pentru cineva,dar iubindu-te si pe tine?Iubirea nu inseamna egoism...inseamna doar sa fii tu.Cu un strop de grija pentru sufletul celui pe care sustii ca il vrei alaturi.Vrei sa primesti,trebuie sa si daruiesti,macr putin.Da,ti se vor fura sarutari si imbratisari,insa cele care vor conta cu adevarat si vor dainui in timp sunt numai si numai cele pe care tu le vei oferi.
Mai stim sa oferim?Sa fim sinceri fara sa ne gandim automat la profitabilitate?Am putea oare sa renunta la acel gand "dau,trebuie sa iau"?Vom invata oare sa iubim fara sa cersim iubire?
Oare?Oare..Oare?

Text.octombrie luni

Tu ştii de câte ori...
Am adunat în suflet nori..?
Fărâme de zăpadă în apusul rece.
Cu vise de veri iubite dimineaţa.
Atunci eram şi erai...?
Ştiam,zâmbeam,citeam
poveşti în gând de nou călător.
Iubeam.Cu tot întregul
şi eram pe jumătate eu..
am rămas,sunt aici,am apus..
Un zâmbet trist,răpus de-un vis.
Amar de noapte cade ziua,
Cu himere mari şi multe,
Într-un bizar du-te vino
de durere şi plăcere

Verde-nseamna stai,Rosu-nseamna mergi

Intr-o oarecare vara,intr-o oarecare seara,intr-un oarecare-oras..sub un oarecare pat...Eram eu.Si ma ascundeam de mine.
nu vreau sa ma gandesc.nu vreau sa ajung sa evoc tot ce era candva demult aici.pentru ca nu mai e.si nici nu va mai fi.deci de ce sa ma intorc inapoi?de ce sa nu pasesc inainte?si o mie de trepte de-ar fi...ar fi mai usor de urcat decat sa mai raman aici...sa ma simt in pustiu...sa am numai vant si ploaie in suflet...sa nu pot sa fac nimic..sa aud ca pot,dar sa nu pot schimba nimic...oricat de mic ar fi acel nimic..Chiar si cel mai mic nimic,cel mai ascuns..daca e al meu..si il stiu al meu...al meu va ramane mereu.
nu vreau.daca nu e acum si aici,mai bine nu e...viitorul nu incepe maine..viitorul incepe din secunda in care clipesti...cand totul pare nou si tii totul in mana...
vreau totul.acum.nu maine.nu ieri.vreau si am nevoie de tot.de la mine,de la tine si de la lumea intreaga..vreau o luna patrata...vreau vise cu miros de mare..si cu ceaiuri dulci de scortisoara,pe plaja incinsa de soare..
Vreau vise de copil si cosmaruri de tanar aflat la un inceput de drum..
vreau flori de mai si furtuni vara....sa taie aerul prea incins...
VREAU TOTUL........

Si totusi..

"Si daca nu vreau?si daca nu pot?daca tot ce cred,ce mi-am dorit e acum undeva departe?Daca voi avea de ales intre rau si mai rau?De ce am in creier nord?De ce-am in suflet sud?"
Imi rasuna si acum vorbele ei in minte..Inainte de a tranti usa in spatele ei..Au trecut zile si nopti,ani si secole de cand stau aici...De cand ma uit inainte si nu vad decat ce a fost..decat ce mi-a fost luat si nu am stiut..
Inca privesc pe oglinda si nu vad decat doi ochi albastri ce imi desenau mari,deserturi si vise de scortisoara amara pe pleoape..Nu vad decat vise de copii...Desene de creta pe ciment..
Si acum ploua.Si iar ploua..Ploua de parca timpul a stat..A uitat sa treaca mai departe..nu mai stie sa paseasca decat cel mult...inapoi.
Asta si sa se invarta in cerc...In cercul care incepe din ce in ce mai mult sa se stranga in jurul meu..sa imi lase plamanii fara aer si sufletul fara vise..
Ma cerne si ma chinuie...ma lasa fara speranta.Si fara ziua de maine..Nu mi-a lasat decat serile apuse,dupa care nici sa plang nu mai pot..Ca nu mai am cum si nici putere...

o stea...si ceva

Am prins in palma o stea cazatoare.Am privit-o si nu mi-am putut opri un zambet.Am clipit,am tras aer in piept si i-am soptit.I-am cerut culori si pensule.Si o panza nesfarsita.Si o sansa.O infinita sansa dea zambi mereu.Am clipit si m-am trezit.Nu fusese decat un vis.Steaua mea cazatoare nu era altceva decat o efemerida..Mi-o dorisem,o avusesem si acum era undeva,in memoria-mi plina.Am intrebat soarele in acea dimineata de o zi senina.O picatura perfect rotunda mi-a patat fereastra.Imi primisem raspunsul?Tindeam sa cred ca da.A inceput sa ploua strasnic.Dupa cateva clipe petrecute in perdeaua de stropi am zarit schita unui curcubeu.Pe masura ce ploaia s-a intetit,plansa fusese gata.Un curcubeu de poveste impartea cerul in doua lumi.O lume gri si anosta,in care nimic nu e mai bun si nimic nu depaseste culoarea plata si fara viata.Si o alta lume,in care valuri de culori acopera pleoape inchise si schiteaza vise,picteaza sperante si umplu golurile triste.Orice lacrima devine acolo pata de culoare pentru o noua plansa.Orice zambet stins e improspatat de jocul de culori.
Ploaia s-a oprit acum.Cerul s-a inseninat,iar soarele a revenit,dupa scurta-i odihna dintre nori.Cele doua lumi?Au devenit una singura.Gasesti griuri colorate si nuante infloritoare. Randul tau.Foloseste-ti pensulele si paleta.Culori ai oriunde ai privi,la sfarsit,la inceput,la mijloc.Dar mai ales la sfarsit.Chiar acum.Tot ceea ce e in jurul tau a devenit o coala goala.Foloseste-o.N-o lasa sa piara in nuante de gri si alb.Picteaza-i zambete si soare.

Culori,culori,culori.

Ea

Undeva intr-un oarecare parc din acest vast si trist oras,exista o movila.Se spune ca ar fi o zona mai speciala,a sufletelor demult pierdute in neantul nepasarii si al viselor uitate,spalate de ploi de argint.Acolo,totul pare inchis.Te simti prins in capcana,intr-un glob de cristal din care nu poti sa scapi,dar nici nu vrei.De acolo,totul are alta rezonanta.Inclusiv vocile tale interioare.Desi nu ai oglinzi,te vezi mai bine ca oricand.Si poate mai altfel ca oricand.Mai viu,mai tu,mai prezent ca oricand.Si in primul rand,mai al tau ca niciodata.Acolo,nu mai ai teama de trecut.Ci doar speranta pentru viitor.Pentru unul pe care il vezi clar,cu monoclul curajului,colorat si vesel,exact cum ti l-ai dorit de cand ai inteles ideea de "viitor".
Acolo,intr-o oarecare seara de mai,am cunoscut-o pe Ea.O zapacita si jumatate,venita parca in totalitate de pe alta planeta,de pe planeta in care poti face orice.Atat timp cat crezi in tine si in ceea ce iti doresti.Acolo,nu exista nu vreau,nu pot,nu stiu,nu sunt capabil,etc.Acolo exista doar ambitie,curajul de a incerca si de a te lupta cu tine insuti,de a te depasi.Daca nu esti mai bun ca tine insuti,degeaba esti mai bun ca cei din jur...Nu la ei te raportezi dimineata cand te privesti in oglinda.
Singurul ax la care trebuie sa fii atent,esti tu.Doar tu,indiferent cine esti,cum esti,de unde ai plecat sau unde vrei sa ajungi.

Morala?
Un prieten nou nu strica niciodata.Mai ales atunci cand te ambitioneaza si iti face bine.

Timp

Ce inseamna Timpul?Este timpul doar acel lucru prin care masuram viata,zambetele,lacrimile si somnul?
Este timpul oare si un suprapersonaj pierdut in cotidian?Nu apare el si dispare dupa bunu-i plac? Candva,Timpul parea un drum fenomenal de lung.Si viata insasi un lucru continuu.Cat inseamna o clipa?Mai stii?
Incep sa constat ca Timpul isi face jocul singur...Dupa vaste reguli,de cele mai multe ori,cunoscute doar de el si stiute -ironic -mult mai tarziu de catre noi,muritorii de rand.Nu ma refer la acei Imuni asupra carora nimeni si nimic nu are nici un efect..Ci la cei pentru care prima raza de soare de dimineata inseamna un prim zambet.
Jocul Timpului?Sadic si totodata simpatic..Cred.Timpul sta cand ai nevoie de el.Si fuge cu entuziasmul unui copil ce alearga dupa un vis.Cat de lungi au parut clipele in care nu faceai decat sa astepti...sa te gandesti la minutele care vor urma?Cat de scurte au parut momentele in care radeai cu lacrimi,cand era vara,cand ningea?
Reversul medaliei?Desigur,nici nu se putea fara...De cate ori te-ai prevalat de faptul ca..."eee timp"?De cate ori ai subestimat durata unei clipe?
Complicat...
Timpul meu?Timpul nu e al meu.Imi este uneori amic si ne intelegem.Alteori...ne mai ciondanim.De obicei ajungem la un compromis.Doar uneori.In rest?
C'est la vie.Dormi,te trezesti,muncesti,poate si razi,mai stai,apoi...ZzzZzzZ,nu-i asa?
Ma apuc de pictat.

Regulament

1)Sa astepti oricat
2)Sa astepti orice.
3)Sa nu-ti amintesti,in schimb,orice.Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
4)Sa nu numeri zilele
5)Nu uita ca asteptarea,oricare ar fi ea,e provizorie,chiar daca dureaza o viata.
6)Nu exista pustiu.Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim,singuri sau nu.
7)Indrazneste sa speri singur inainte sa te rogi.
8)Daca speri,nu recunoaste ca o faci din lipsa altei ocupatii.
9)Fii fericit ca iti apartii.Singuratatea e o tarfa care nu iti impute egoismul.
10)Aminteste-ti ca paradisul poate fi oriunde.
11)Zambeste cand te trezesti.
12)Razi cu fiecare ocazie.


13)Lasa balta ce ai citit.Le ai pe ale tale...Zambeste si mergi mai departe!

tot.

Am prins in palma o stea cazatoare.Am privit-o si nu mi-am putut opri un zambet.Am clipit,am tras aer in piept si i-am soptit.I-am cerut culori si pensule.Si o panza nesfarsita.Si o sansa.O infinita sansa dea zambi mereu.Am clipit si m-am trezit.Nu fusese decat un vis.Steaua mea cazatoare nu era altceva decat o efemerida..Mi-o dorisem,o avusesem si acum era undeva,in memoria-mi plina.Am intrebat soarele in acea dimineata de o zi senina.O picatura perfect rotunda mi-a patat fereastra.Imi primisem raspunsul?Tindeam sa cred ca da.A inceput sa ploua strasnic.Dupa cateva clipe petrecute in perdeaua de stropi am zarit schita unui curcubeu.Pe masura ce ploaia s-a intetit,plansa fusese gata.Un curcubeu de poveste impartea cerul in doua lumi.O lume gri si anosta,in care nimic nu e mai bun si nimic nu depaseste culoarea plata si fara viata.Si o alta lume,in care valuri de culori acopera pleoape inchise si schiteaza vise,picteaza sperante si umplu golurile triste.Orice lacrima devine acolo pata de culoare pentru o noua plansa.Orice zambet stins e improspatat de jocul de culori.
Ploaia s-a oprit acum.Cerul s-a inseninat,iar soarele a revenit,dupa scurta-i odihna dintre nori.Cele doua lumi?Au devenit una singura.Gasesti griuri colorate si nuante infloritoare. Randul tau.Foloseste-ti pensulele si paleta.Culori ai oriunde ai privi,la sfarsit,la inceput,la mijloc.Dar mai ales la sfarsit.Chiar acum.Tot ceea ce e in jurul tau a devenit o coala goala.Foloseste-o.N-o lasa sa piara in nuante de gri si alb.Picteaza-i zambete si soare.

Culori,culori,culori.

Fug.Platesti tu?

Am obosit.M-am saturat de camera mea care miroase a iarna.Am nevoie de un cort.De o mare albastra,presarata cu stele.Vreau cantece pe nisip...
Vreau sa fug din Bucuresti.
Vii?

.TxT

"-Mi-e teamă..
-Ştiu.De cine este.
-Nu.De ochii albaştri.

Mă tem de doi ochi albaştri ce nu ştiu să mintă şi totuşi,pot doar minţi.Sunt zile ce par nopţi polare şi mă trimit în vis,la tine.Şi apoi,cu glas de înger,înapoi la parumul de liliac.
Am de jur împrejurul meu mii de licurici.Cu pensule.Nu ştiu de ce,de când sau pentru ce motiv...Dar am...Mi se pare că pe mine mă pictează.În culorile lor,în desenul lor.Cu pensula hotărâtă,îmi desenează frânturi de chip.Sunt un soare ce fuge de un nor.Sau însuşi norul ce timid pluteşte peste marea albastră ce aparţine doar îndrăgostiţilor.
Sunt zăpada.Sau poate doar un fulg.Oare poţi fi şi tu un fulg ca mine?
Te-aş mai dori ca atunci?De-ai fi o mare gri...Te-aş desena.Sau aş lăsa vântul să dărâme,una câte una,culorile peste pleoapele tale.Să îţi dea vise pătate cu şofran.
Plâng.Mi-au fost furate culorile.Şi nu mai reuşesc.Pictez doar griuri.Pale,cu mână fermă de bătrân povestitor al creioanelor colorate. "

Ceasul de scortisoara

Într-o oarecare seară,
Pare-mi-se aseară,
Am găsit un ceas de scorţişoară.
Nici prea dulce.
Nici amară.
Îmbrăcat în haine de gală,
Simpatic mai mult decât serios,
A zis că astăzi minte.

Şi are,dar n-are
Pentru că moare.
Serioasă,l-am întrebat
-Dar ce doare?
Ceasul meu,nici mic,nici mare,
Demn şi în picioare,
Strigă sus şi tare:
-Tu tot n-ai crescut mare...

Şi iarbă nu-i nici verde,
Şi nici multă,
Dar nu tace,nu tace,nu tace.
-Ba tace şi tace şi tace.
M-am învârtit,m-am răsucit.
Pazream un titirez,
Şi nu ştiam:iar delirez?

Ceasul meu de scorţişoară
A-nceput să moară
Mi-a trecut prin mâini,
Prin gânduri.
Şi mi-a lăsat în grabă mare,
Vorbe scumpe,rare:
-Secretul meu,al meu,al meu,
E gândul meu,


Sufletul tău.

Ea

Ea trece acum tăcută
Pare mută-n visarea ei
Dar toate gândurile,
Tot ce simte
Eu ştiam şi ieri,şi azi.
Am tăcut şi-am trecut mai departe.
I-am surâs în gândul meu,
Am păstrat privirea-i rece
În cutia lucrurilor sfinte.
N-a dormit şi totuşi
Nu e obosită.Azi.
Croieşte soare,lună şi stele
Din simţuri plate şi deşarte.

Era copilă şi-a crescut.
Nu ştie ce-nseamna trecut
Se-nchide în viitorul meu.
Ea ieri,eram eu.
Senină şi cu faţă pală,
Trecea Styxul în grabă,
Şi te striga.
Ţi-a întins mâna caldă,
Cu flori de măr şi portocală.
Dar tu n-ai simţit
Cum vălul te-a răpit...
Din Zeus,Adonis şi Făt-Frumosul ei,
Ai rămas doar...
Un parfum de scorţişoară
Pe doi obraji reci.
Şi ea a îndurat,a tot sperat.

A crescut mare
Şi de ieri,nu te-a mai visat.

Joc

O adiere de teama
Rasaritului.
Vine Omul Rosu,
Cu jocul scurt,al razelor
De soare crud.
Va alunga oare visele
Noptii mele de toamna?
Va pleca,desigur,
Fugind himera mea.
Cu pasi repezi de fecioara.

Si te gasesc aici.
"M-ai asteptat"
Vei spune tu.
Si vei imbratisa
Un soare galben,
Cu miros dulce-amarui.
Cu scortisoara visului de vara.

Omul Verde,omul Lunii.
Fuge printre ai Nordului vechi nori.
De zahar pictat,albastru.
Ascuns in pastile cu zambete;
Oare mai esti cel vechi?
De ieri,ca maine,ca acum o ora.
Vei fi si nu vei sti...

Daca un gand te minte,
Cu dulce-adevar pe buze?
Ma vei crede idol cu simtire?
Invinge-vei cu ratiune?
Daca un gand nu minte,
Singur nu-ti va ceda:te simte.

Tu,eu,noi sau ei.
Te lupti si pierzi.
Sunt voci,mute sau stridente.
...Te-aud razand.
Iar a venit noaptea.

Somn usor,Vis naiv cu cantec.

Sah

Picteaza zaruri pe pereti...
De salon nebun.
Pe o tabla de sah
Joc eu,pierd eu.
Joci tu,pierdem amandoi.
Un cal si un nebun.
Ocolesc Regina Noptii albe.
Sus,in turn,un Cavaler,
E-n doliu si indoliaza.
Indulceste lacrimi de nori
Si acreste zori de soare.

E gata.Remiza.
Zaci in seva florilor de iarna.
Fluturi negri lucesc in ganduri...
Gandesc in culori si clipe
De uitare.
Ma pierd in mine;
In nori si praf de stele,
Patate cu zambete de ieri.
Si zile de maine,
De mult uitate.

Primavara...cu tunete

Urasc senzatia asta...ma bucur si nu ma bucur.Ma bucur,dar pe de alta parte...ca intotdeauna,apar nori.Cu tunete si fulgere.De ce acum?De ce nu ieri?De ce azi,de ce nu maine?
Poate pana la urma...nu e decat o noapte.O noapte polara.Rece,lunga si seaca.Oare maine va fi tot asa?Oare va fi o zi lunga?Sau una mai scurta?
Hm...se spune ca mintea umana are capacitatea de a se inchide.."shutdown" si atat.Pentru protectie.Mi-ar placea sa stiu daca merge.E ciudat.Ce naiba?Ca doar nu inchizi o usa,o fereastra sau ceva de genul.Nu?Poate ma insel.
Cat inseamna 4 luni?Cate poti face in timpul asta?Oare cat poti trai,muri si visa?De cate ori poti sa cazi in patru luni?
Ce inseamna de fapt un an,sase luni...?Ce e Timpul?Uneori e cea mai dulce amintire...Alteori,pare cel mai mare dusman.

Hm,dar poate ca si de data asta...Totul e relativ...

Luli.

Luli este copilul din mine.
Sta jos,in zapada si plange.
Se ridica si rade la soare,
Si stramba din nas.
Ca nu poate sa zboare.
Se ridica si face un pas.
Si inca unul si inca doi.

Timpul trece,ea nu se uita inapoi.
Dar clipele n-o uita .
Fug mereu,inaintea-i,
Incretind si descretindu-i fruntea.
Luli soarbe vise,
Din minti de adulti ce-au uitat.
Buze ce-au sarutat .

Luli nu stie sa minta.
Stie doar sa simta,sa guste.
Aer,ganduri,idei si clipe de copila.
Viseaza nori de scortisoara
Ce presara zambete si fericiri.
E vie,e moarta si nu stie.
Luli e cautata.

Luli sunt eu.