Vară,primăvară,vară,toamnă și iarnă... Și petrec destul de mult timp în capul meu.Cu pitici și sesiuni de șah și bridge și cu seri de povești,până târziu spre zorii ce vin mereu prea devreme pentru visători și prea târziu pentru realisti..Și ceasul bate în contraste,pentru mine tic,pentru tine tac.Și cobor încet,treaptă cu treaptă,spre drumul nou,spre visele de mâine pe care le-am uitat,pe alei pierdute în zarea ce mereu e prea departe și țip și strig și nu mă aude nimeni și atunci mă opresc în mijlocul norilor mov și încep și respir din nou.Și atunci tac,și taci și tace totul.Și e liniște și pace și totul e nou din nou și vechi exact cum ar trebuie să fie,să se simtă...Și zăresc iar stelele mici și albe,licurici și zâne albastre ce se plimbă de zor,din copăcel în copăcel,de pe o ramură pe alta,cucerind totul în jur,făcând din noapte zi și trezind tot ce înseamnă viu,tot ce e mort și tot ce nu știm noi.Ce nu vedem.Ce nu văd eu.Și abia atunci privesc și chiar deslușesc ce era Visul.Și iar visez deși nu dorm.Și respir și fug și totul se petrece mult prea repede...și am uitat tot.Și iar mă întâlnesc cu EL..Și ceasul meu nu mai ticăie așa des,ci stă la pas,devine tac pentru mine și tic pentru tine.Și plutesc ușor cu norii albi pe lângă curcubee..Și mă întind și cerul se destinde și presară dorințe pe frunți fierbinți și gânditoare...pline de reguli și compromis...Și iar speranța vine..Cu soare,cu ploi și nori și da,cu zâmbete.Și mă tentează să îmbrățișez un nor,să zbor cu el,departe,în zare și să mă apropii de tot..De soare-răsare și de tot ce citeam în povești.Și mai fac un pas,apoi unul înapoi,apoi în stânga și apoi în dreapta..Și inspir adânc.Și..Cad.Pur și simplu..cad și plutesc în același timp.Și aerul devine dens și greu și mă susține,mă reține,să rămân acolo.Și apare iarăși EL.Și Timpul stă,învârte ceasul pe degete și secunda mea dispare..Îi revine Lui,o joacă pe degete,o lasă să scape și o prinde iarăși...Și privindu-mă în ochi,adânc și șiret,mi-o redă,cu praf de stele pe ea...Secunda mea,prăfuită de magie,se dilată ușor,cuprinde zile și nopți și ani și secole,câte nouă de fiecare...Și atunci EL se apropie,pentru un sărut,acolo,sus între nori...
Și lumina soarelui devine din ce în ce mai intensă încât închid ochii.Și mă simt cum cad.Îmi simt corpul pe patul cald și...
Bună dimineața!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu