Luli este copilul din mine.
Sta jos,in zapada si plange.
Se ridica si rade la soare,
Si stramba din nas.
Ca nu poate sa zboare.
Se ridica si face un pas.
Si inca unul si inca doi.
Timpul trece,ea nu se uita inapoi.
Dar clipele n-o uita .
Fug mereu,inaintea-i,
Incretind si descretindu-i fruntea.
Luli soarbe vise,
Din minti de adulti ce-au uitat.
Buze ce-au sarutat .
Luli nu stie sa minta.
Stie doar sa simta,sa guste.
Aer,ganduri,idei si clipe de copila.
Viseaza nori de scortisoara
Ce presara zambete si fericiri.
E vie,e moarta si nu stie.
Luli e cautata.
Luli sunt eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu