Undeva intr-un oarecare parc din acest vast si trist oras,exista o movila.Se spune ca ar fi o zona mai speciala,a sufletelor demult pierdute in neantul nepasarii si al viselor uitate,spalate de ploi de argint.Acolo,totul pare inchis.Te simti prins in capcana,intr-un glob de cristal din care nu poti sa scapi,dar nici nu vrei.De acolo,totul are alta rezonanta.Inclusiv vocile tale interioare.Desi nu ai oglinzi,te vezi mai bine ca oricand.Si poate mai altfel ca oricand.Mai viu,mai tu,mai prezent ca oricand.Si in primul rand,mai al tau ca niciodata.Acolo,nu mai ai teama de trecut.Ci doar speranta pentru viitor.Pentru unul pe care il vezi clar,cu monoclul curajului,colorat si vesel,exact cum ti l-ai dorit de cand ai inteles ideea de "viitor".
Acolo,intr-o oarecare seara de mai,am cunoscut-o pe Ea.O zapacita si jumatate,venita parca in totalitate de pe alta planeta,de pe planeta in care poti face orice.Atat timp cat crezi in tine si in ceea ce iti doresti.Acolo,nu exista nu vreau,nu pot,nu stiu,nu sunt capabil,etc.Acolo exista doar ambitie,curajul de a incerca si de a te lupta cu tine insuti,de a te depasi.Daca nu esti mai bun ca tine insuti,degeaba esti mai bun ca cei din jur...Nu la ei te raportezi dimineata cand te privesti in oglinda.
Singurul ax la care trebuie sa fii atent,esti tu.Doar tu,indiferent cine esti,cum esti,de unde ai plecat sau unde vrei sa ajungi.
Morala?
Un prieten nou nu strica niciodata.Mai ales atunci cand te ambitioneaza si iti face bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu