Aş vrea să mă dezleg de tot.
De două vorbe pe-o oglindă veche.
Spartă.
Ieri am stat.Sau am fugit.
O zi pe rând va fi totul.
Atunci când plouă,plouă şi în mine.
Atunci când plouă,în mine e senin.
Atunci când apare curcubeul,
Simt că trăiesc.Degeaba.
Când fug,nu pot să stau.
Îmi lipsesc răbdarea,calmul şi căldura
de dinaintea furtunii.
Las ploaia să cadă,să curgă
de jos în sus.
Dar numai pentru mine.
Pentru soarele ce îl iubesc
atunci când iese din mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu