Aş...N-aş?Poate..?
Nu m-am gândit niciodată cât de înduioşătoare şi totuşi înfricoşătoare poate fi îndoiala.Câtă indiferentă şi totodată cât calm ar putea aduce.Sau poate doar asta se vede dinăuntru?Că din afară pari o furtună perpetuă,rătăcită mai mult sau mai puţin în trecut,prezent,viitor sau perpetuul cotidian de care se pare că am fugi cu toţii?
În zori,mereu în zori,mă gândesc şi mă răzgândesc.Ai observat vreodată cât de clar ţi se pare că vezi anumite chestii?Treci zilnic pe acelaşi drum şi totuşi,abia azi îl VEZI.Sau l-ai tot văzut,dar PRIVIT niciodată.Oare aşa se întâmplă şi cu mine?Mă vezi sau mă priveşti?M-ai ascultat sau auzit?Doar vorbe au ajuns la tine sau şi înţelesuri?Interpretarea ta asupra mea,oare să se fi oprit ea mult mai răbdătoare asupra tehnicii de expresie decât asupra şirurilor de idei ce ţi le-am expus?
Deci,mă întreb eu,uneori:mă cunoşti sau mă ştii?Oare e valabil numai la tine,la cum mă percepi tu?Poate nici eu însămi nu aş putea răspunde complet sincer la întrebarea asta..Poate aş reuşi doar să amân,să învolburez posibilul răspuns,până la găsirea celui adevărat.Da,ce-i drept,e o fugă întreagă ce poate dura o viaţă,două,o sută.
Întrebarea ce mai rămâne fără răspuns acum este...Eşti dispus să fugi o viaţă întreagă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu