Iata-ma deci iar aici...intr-o postura vag asemanatoare celei de acum mai muult timp,adica aproximativ un anisor.Un anisor in care...la unele capitole,am crescut,la altele...Pot spune cat se poate de sincer ca am cam "dat in mintea copiilor".Incerc din rasputeri sa ma abtin de la maturizare...de la a trece pragul Acela si de a incepe sa vad reversul medaliei copilariei.As prefera sa imi mentin perpetua stare ce infantil.De copil nou-nascut,care vesnic renaste,cu descoperirea fiecarei jucarii noi.De unde si de ce traditia tembela ca la 18 ani,cand ii implinesti,varsta asta devine "varsta majoratului".De unde si pana unde?Faptul ca esti,intr-adevar,conform legii nu inseamna ca legea se si aplica in cazul fiecaruia.Eu,cel putin...M-as lipsi foarte bine de "majorat(at)."Sunt mai bogat?Stiu mai multe?Mi se revarsa brusc peste gene si sprancene marele sac al Cunostintelor? Sau butoiul Constiintei?Cu ce e mai presus varsta asta celorlalte?Ma lipsesc.Cel putin spiritual..Pentru ca fizic...Nu am ce-i face...Ma paste..Si asta peste vreo 2 saptamani.Atta ette...Trebuie facuta si asta,nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu