O amintire candva ramanea ,asemeni unui parfum de mai.acelasi pe care il simti in fiece primavara si e mereu altul,dar stii ca e tot al tau.
"As spune ca nu ai nimic de pierdut daca risti.As spune ca ai pentru ce sa risti.As putea sa mint.As putea sa spun adevarul.As putea sa fiu verde si tu nici sa nu iti dai seama.
As putea sa intind mana si sa oglindesc in ea tot ceea ce inseamna eu.Sau ce imi doresc.Sau ce imi trece prin minte.As putea sa tac si sa iti spun cele mai frumoase povesti.As putea sa murmur si sa nu spun nimic.As putea sa iti zambesc in timp ce plang.Sau sa plang de fericire.As putea,as putea,as putea."
Dintre toate astea si multe altele,acel ceva al ei,personal,timid si ascuns , era doar ceaiul cu aroma de pepene si iasomie,savurat in tihna unei dupa amiezi de mai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu