O luna mai plina ca oricand rasare de undeva,atat de aproape de mine...Si altundeva,un soare zambeste cuiva,amintind de cerul inchis al noptii in care visele se pierd printre putinii trecatori care mai colinda prin orasul de beton.Aici,un pix care scrie singur.Mai incolo, ganduri care plutesc si ademenesc persoane pe care nu le-am putut exila din vise.Arome de scortisoara si menta.Pepene galben,portocale si kiwi.Telefoane de care nu mai stii cum sa fugi, suna acum in surdina.Nu spun decat ceea ce vrei sa auzi.Vestile proaste asteapta rasaritul si cerul gri de iarna.
In intunericul din camera,tot ce ai gandit astazi coloreaza peretii si tavanul.Doi ochi caprui zambesc de pe tavan.Pe peretele din dreapta,trece o bicicleta verde.Undeva in stanga se vede marea,mai verde ca oricand.In fata,pe un cer mai albastru ca oricare altul,pluteste fumul unei cabane din Sambata.Asa-i ca deja poti vedea in unduirile acelea dorintele pe care ti le pusesei in acea seara?Asa-i ca ghicesti zambetele si lacrimile de atunci?Te gadila si te infioara sentimentele de atunci?Mai stii?Mai stii si asta?Si atingerea aceea?Mireasma?Si.Si.Si.Clipeste.
Buna dimineata.O iei de la capat.De la zero.Pentru ca a rasarit iar soarele peste acel oras dement de ciment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu