Okay...mi-a venit sa imi dau cu ceva in cap in momentul in care am citit postul din data de 09.07.2008.
De ce dracu am avut dreptate?De ce stiam ca o sa ma doara atat? De ce atat de curand?De ce m-a luat prin surprindere si mi-a furat si cea mai mica sansa?De ce asa si nu altfel?De ce acum si de ce eu?De ce mie...De ce,de ce,de ce...
Probabil ca raspunsul este ori "daia" ori "asa a fost sa fie" ,al doilea fiind acela pe care deja nu il mai suport...Nu cred ca asa a fost sa fie...Nu cred ca acum era momentul sa mi se destrame castelul de carti si universul in care am pus atat suflet si atata iubire...Nu asa...Nu cand nu te pot privi...Nu cand esti departe si out of my reach...Nu cu mine plangand aici si cu tine ...Departe...
Te urasc!Si ma urasc pentru ca am crezut in tine,in noi...In toate momentele noastre frumoase...Pe care atunci le-am iubit...S-au dus toate...Mai repede decat ma asteptam..Si totul s-a daramat cu o viteza infinit mai mare decat timpul care ne-a luat sa construim tot ce am avut...Dar asta e...Acum urasc tot ce am avut! Si si pe tine.Si pe mine...
Te-am iubit.Mult.Poate chiar mai mult decat credeam ca pot.
Si totusi iata-ma obligata,acum,aici...Sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat...Sa sterg totul cu buretele si sa ma conving ca nu a fost decat un vis care a inceput frumos si s-a terminat urat...Un vis frumos din care m-am trezit...
Si iar m-am pierdut...Si iar am pus prea mult suflet...Si iar am iubit prea mult.Si iar,si iar,si iar...Si ma doare totul:mintea,sufletul,corpul...
Vreau sa uit.TOT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu